strigătul meu e restul teafăr al unei infirmităţi
e restul cu care încă se mai poate trăi
e tot ce a scăpat umilinţei
încet, se întipăreşte în dalele de piatră
şi arde în steaguri hublouri
prin care se poate privi spre trecut
şi spre viitor.
strigătul meu e treapta pe care nu se poate călca
nu încerca să păşeşti!
e mânerul unei uşi care nu se deschide
nu încerca să intri!
e conturul unei ferestre desenate pe perete.
nu încerca să priveşti!
e patetic ca un plâns
şi e lipsit de patetism ca o răzbunare
în strigătul meu disperarea şi furia
îşi fac una alteia declaraţii de dragoste
acum, că ninge peste strigătul meu
şi cuvintele se moaie în zăpadă
până nu se mai aud
nu-l confunda cu resemnarea!
el aşteaptă acolo, rece ca un pumnal
ascuţindu-se cu răbdare
de lungile voastre tăceri.










-ro_blue.png)




