Eyes wide shut

Au trecut deja trei luni de zile de la realegerea lui Traian Basescu in cea mai inalta functie in stat. Am si uitat prin ce metode si in ce chip a reusit Basescu sa smulga aceasta pozitie. Am uitat ca acei auto-intitulati intelectuali ai lui Basescu, mari conducatori de institute culturale, au purtat si amplificat, prin cotidiene straine, duhoarea unei campanii electorale fata de care luptele in noroi par o imaculata conceptie.

Am uitat, pentru ca lucrurile s-au precipitat de atunci intr-un ritm ametitor. Sa facem o scurta recapitulare:

- Prima decizie importanta a lui Basescu a fost re-numirea in functia de prim-ministru a lui Emil Boc, cel care fusese demis de parlament prin motiune de cenzura. Insa cel mai incompetent prim-ministru al Romaniei a ajuns iarasi sa ocupe acelasi post atat datorita incompetentei cat si slugarniciei lui. A functionat aici un principiu comunist, mai precis Basescu a numit intr-o functie importanta o persoana perfect incapabila tocmai pentru a o putea controla si pentru ca aceasta persoana sa-i ramana loiala, stiind ca nu ar fi meritat sa fie acolo.

- Alcatuirea guvernului – care n-a fost nicio clipa sarcina lui Boc, cel care nu functioneaza decat pe post de interfata si n-a avut niciodata o valoare mai mare decat Andrei Gheorghe la Ministerul Finantelor – ne-a adus aceleasi nume care s-au distins printr-un servilism teribilist aproape fata de Basescu. E drept, si prin prestatia lor “estetica”. Deci iata cum ne-am trezit cu un guvern in care Elena Udrea detine un minister cheie dupa “succesurile” inregristrate la turism. Tabloul n-ar fi fost complet daca “mafia persoanala a lui Basescu” ar fi lipsit: deci iata-i pe Videanu, Berceanu si Blaga la locurile lor. Decorat cu unii “independenti” intoxicati de Basescu guvernul era menit sa ne scoata din criza, sa taie “pensiile nesimtite” si sa “reformeze” statul roman. Deziderate mici pentru un guvern atat de capabil precum guvernul Boc.

- Pentru a obtine sustinerea de care acest guvern avea nevoie pentru a trece de parlament, Basescu a recurs la destabilizarea partidelor de opozitie prin contactarea unor persoane lipsite de pozitii in partid (vezi telefonul catre Tariceanu) dar care ar fi putut intra in jocul lui Basescu. Promitandu-le ministere, functii si grade, “independenti” au inceput sa infloreasca pretutindeni, ca si cand s-ar fi desprimavarat dintr-o data. Generalul Oprea (“seful mafiei personale a lui Nastase – potrivit unei declaratii a lui Basescu”) a primit, pe buna-dreptate, ministerul Apararii si se pregateste sa fie uns de Basescu drept sef al unui nou partid prezidential – de stanga – care sa adune laolalta virtuozii traseismului politic. Modul in care a procedat Basescu pentru a-si “procura” o majoritate a fost, in esenta sa, nedemocratic, lipsit de orice principii, a vizat destabilizarea partidelor si a ridicat traseismul politic – pe care mai ieri il deplangea Basescu – la rang de  virtute.

Niciunul dintre numerosii intelectuali ai lui Basescu nu au gasit nimic de spus fata de aceste “miscari” prezidentiale.  Au practicat politica ochilor inchisi. Sau ne-au explicat, in unele ocazii, cat de nobil este sa fii manelist, si cum limba romana literara si-ar fi gasit implinirea in baladele trubadurilor cenusii.

Urmarile primelor 3 luni de mandat ale presedintelui Basescu nici nu erau greu de prevazut:

- accentuarea crizei economice

- initierea unor proteste de masa, care ameninta sa fie cele mai ample de dupa ’89

- violarea repetata a Constitutiei, care si-a atins apogeul prin una dintre ultimele ordonante de urgenta emise de Boc, ordonanta prin care chiar actul de justitie este suspendat, iar drepturile castigate in instanta sunt anulate sau esalonate pe 3 ani de zile.

Incheind nu pot decat sa le multumesc – si sunt convins ca nu numai eu, ci si Vania, Gabriela, Alexandru, Octa, Cristian si inca vreo cinci milioane –  celor care au avut teribilismul de a vota cu ochii larg inchisi!

Tags: Basescu, eyes wide shut, guvernul Boc, politica, traseism politic