Bolile de piele la trilobiti (intermezzo)

Căpitanul Saragoza nu îndrăznea să-şi imagineze că desenul pe care tocmai îl isprăvise ar putea fi unul dintre cele mai frumoase lucruri făcute vreodată de o mână de om. Când Lucilio îi aduse – privind desenul – laudele pe care căpitanul le merita cu prisosinţă, el respinse, cu o fluturare de mână, cuvintele meşteşugite ale matelotului, dar le primi totuşi cu un zâmbet care nu-i scăpă acestuia din urmă. Pentru a arăta ca laudele nu erau numai o pornire slugarnică a supusului faţă de stăpân – ceea ce, dragii mei, se întâmpla să fie perfect adevărat – Lucilio îl înştiinţă în grabă pe căpitan de moartea marinarului ale cărui picioare fuseseră smulse, cu o zi înainte, de lanţul ancorei, apoi apropiindu-şi palmele în semn de rugăminte îi ceru căpitanului să vadă şi celelalte desene. Căpitanul Saragoza nu era într-atât de încuiat încât să nu priceapă adevăratele intenţii ale matelotului său, însă era prea dornic de laude ca să-şi permită să aibă dreptate. Aşa că luă, fără grabă, caietul pe care mâzgălise, în unele rânduri, tot felul de  lucruri, şi începu să răsfoiască prin el. Astăzi putem afirma aproape cu certitudine că desenele care îi fură arătate lui Lucilio acum mai bine de trei sute de ani în urmă erau exact acelea de care ne folosim acum pentru a pune pe hârtie, cu maximă acurateţe, viaţa căpitanului Saragoza.

Advertisement

Tags: bacterii trilobite, boli de piele, capitanul zaragoza, desene, lucilio, moartea marinarului, slugarnic