Ilie Sârbu: „Eu şi Băsescu am crezut şi am lucrat doi ani pentru alianţa PSD-PDL“

Cotidianul, 07 Ian 2009

Intr-un articol publicat in varianta electronica a ziarului Cotidianul, la data indicata un rand mai devreme, actualul ministru al agriculturii vorbeste cu dezinvoltura despre cei doi ani in care dumnealui si domnu’ presedinte ar fi pus la cale marele proiect al aliantei actuale dintre PSD si PDL. Sigur ca, desi ne-am dezvatat sa fim surprinsi de evenimentele politice, surprinderea in sine devenind o obisnuita, nu se poate sa nu imi treaca, o clipa, prin cap, ca am asistat, de doi ani de zile (sau cine stie de cati?) la o splendida piesa de teatru. Declaratiile liderilor PDL imediat dupa aflarea rezultatelor, manifestarea deschisa a nostalgicei si irepresibilei dorinte de refacere a unei aliante monosilabice, fac parte din arsenalul unui jucator de pocker care, menite sa induca pe toata lumea in eroare. E vorba, inainte de orice, de electoratul care a fost facut sa creada ca realizarea aliantei PDL-PNL a stat in varful ustensilei de scris a lui Tariceanu, ca ar fi ajuns ca acesta sa arunce o vorba, si mainile s-ar fi strans, bucuroase, unele pe altele.

Noi toti trebuia sa credem ca liberalii au refuzat, ab initio, orice alianta cu PDL si ca singura sansa pe care tanarul partid de stanga al lui Basescu o mai avea sa ramana la guvernare, era o alianta (oribil cuvant) cu savantele matusi Tamara ale PSD-ului. In acest fel imaculat s-ar fi nascut, ni s-a fluturat pe la nas vreme de vreo doua luni incoace, alianta pentru salvarea Romaniei, pentru readucerea ei pe drumul parasit (ce eroare) cu vreo douazeci de ani in urma – nici nu mai stim exact – cand o mana de tantalai, de banditi si de grupuri teroriste au deturnat Romania de la destinul ei socialist. Explicatia a fost servita tuturor, de pretutindeni, desi numai rareori cu claritatea si incizia domnului Traian Ungureanu, analistul de serviciu al unei Romanii bogate si prospere.

Insa declaratia domnului Sarbu nu prea vine ca o manusa explicatiilor savante ale domnului Ungureanu; mai curand ca o piesa de sah neluata in seama, in stare sa rastoarne intreaga constructie. Marturisesc ca domnul Ungureanu mi-ar face o nebanuita placere, daca ar relua, da capo, sirul clarificarilor, lamuririlor si explicatiilor, care ar putea sa justifice si sa preia “in sistem” pana si aceasta afirmatie a domnului Sarbu.

Daca insa aceasta declaratie a actualului ministru nu va putea fi facuta inteligibila de nici unul dintre talentatii analisti politici de la noi, atunci ea risca sa arunce in aer intregul sistem de explicatii, si in acelasi timp sa arunce o altfel de lumina asupra galeriilor subterane, cu minutie construite, ale unei aliante care a prevazut criza economica din 2008 si care s-a hotarat sa salveze Romania, ale unei alinate puse la punct tocmai de seful statului, cel care si-a atribuit singur calificativul de “jucator”, intr-un rar moment de sinceritate.

Este cert ca visul lui Basescu, care ar fi putut fi presimtit inca din momentul in care recunostea, intr-0 memorabila dezbatere cu Nastase, nenorocul Romaniei de a trebui sa aleaga intre doi “dizidenti”, s-a implinit insutit. Si intre timp, toata lumea face tot ce este omeneste cu putinta sa ne convinga cat de norocosi suntem.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s