(Încercare de fenomenologie (versificată) a enervării)

începuse să se rostogolească

ca un ghem de nimicuri

împrăştiind lucruri la întâmplare

l-am privit zâmbitor şi

cu nerăbdare

să ajungă jos şi de acolo

să se întoarcă

când o vrea cineva

să-l mai care

ca un pescăruş

se rostogolea de trei ori

peste cap geamantanul

apoi plonjând în adâncurile

gării de nord

ieşi cu viteză din raza

de acţiune

a voinţei mele nebune

de-al recupera

gata mi-am zis

te-ai dus dracu’ drăguţă

s-a zis

cu mata

aici te las pe veci

să te găsească

căutătorii de comori

din alte închipuite epoci

de-or vrea

în fine

ajuns în stradă

cu mâinile vâslind după

seminţe prin buzunare

am simţit ceva strecurându-se

prin mulţime înaintând

ai fi zis

la întâmplare.

când am sărit în tramvai

aştepta lângă mine

abia respirând

dar frumos aranjat

geamantanul meu

cu vreo trei geamantine.

Advertisements

One thought on “Elogiul geamantanului – sau despre neplăcerile călătoriei „în doi“

  1. wonderful poem, but what´s about the photo? hasn´t there been a photographer who took such an excellent photo of you, he? and now just throwing it away?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s