Sarbatorindu-l pe Eminescu..

Lancea

pasul meu străbătuse ceva distanţă

când m-a ajuns din urmă

tristeţea

ca o lance aruncată de

un zeu plictisit

moartea mea a continuat să alerge

răzbunătoare în urmărirea lăncii

care destrămase trupul meu

ca pe un steag

zeul plictisit a trimis pe lume

o lance curmând viaţa

morţii mele

şi eu goneam răzbunător

pe urmele ucigaşului morţii mele

când zeul plictisit

a slobozit pe lume o lance

botezul apei sângelui meu

moartea mea neodihnită

şi-a reluat goana

pe urmele lancei

când o altă lance

a curmat goana morţii mele

am ţâşnit în lume

dezlănţuit

cu picioarele arzând

de durerea aerului bătătorit

presimţeam că lăncii

am să-i devin teacă

zeul plictisit a întârziat

o secundă

să prefacă în lance aerul

din spatele meu

braţul meu a zvâcnit

aruncând în aceeaşi clipă

lancea îngreuiată de ură

care avea să doboare

zeul plictisit

în timp ce plictiseala lui

privea nedumerită

cum lancea care destrămase

trupul divin

se făcea nevăzută.    

 

după ce am scăpat de ultimul zeu   

plictisindu-mă de moarte –

am scris tot ce sta aici scris

acum stau şi aştept

să se prefacă

cum zic

în lance.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s