Nu cred sa nu fi primit, in ultima vreme, cel putin un mesaj pe zi, in care sa vi se recomande, sa vi se atraga atentia sau sa vi se sugereze ca nu se poate sa nu vedeti Zeitgeist; nu stiu daca asa-spusul documentar este un “must see” absolut, asa cum nu stiu ce va alege fiecare din el, la sfarsitul vizionarii. Eu cred insa ca, indiferent de concluziile filmului, sunt cateva lucruri care ar trebui spuse cu privire la acestea, dintr-o minima rezerva de judecata critica si de autonomie de gandire.

1. Problema credintei

Nu stiu daca documentatia filmului este intr-adevar atat de exacta si de bogata precum pretinde; n-am avut timp sa cercetez daca evenimentele care privesc “mitul” cristic, bunaoara, sunt intr-adevar regasibile, cu precizia descrisa, la nivelul tuturor celorlalte mitologii. Si n-am facut-o pentru ca nu consider relevante toate aceste similitudini pentru problema credintei. Am sa incerc sa explic aceste lucruri in cateva cuvinte. Ratiunea aducatoare de argumente si credinta sunt doua paliere diferite, doua universuri care nu prea au electroni sau alte particule – elementare sau nu – in comun. Wittgenstein incerca chiar sa arate, intr-una dintre prelegerile sale despre religie, ca dovada empirica a – sa zicem – existentei lui Isus, sau a raiului si iadului este irelevanta pentru credinciosul autentic. Acesta din urma crede, daca crede, nu in urma unui calcul utilitarist (de genul: eu voi fi bun cu semenii mei pentru ca imi voi primi mai tarziu rasplata), asadar nu in urma unui rationament, ci pur si simplu. “Pentru ca” este in afara credintei autentice, exprimand o relatie de cauzalitate, o incercare de a calcula beneficiile lumii de dincolo in functie de comportamentul tau de aici.

Asadar, sintetizand, pentru un credincios autentic, argumentul rational cu privire la inexistenta lui Dumnezeu este un fel de cerc caruia un nebun incearca sa-i gaseasca colturi. Logica credintei si cea a intelectului nu stau niciodata impreuna pana la capat si nu pot fi reduse una la cealalta. Credinta nu survine in urma unor argumente, asa cum nimeni nu te poate convinge de existenta lui Dumnezeu. Scrierile misticilor sunt, cred, revelatoare in aceasta privinta. In concluzie, nu se pot aduce argumente in privinta credintei, acolo unde e vorba de iubire, de daruire de sine in si pentru Dumnezeu, de indumnezeire.

 2. Problema functionarii sistemului bancar

Aici voi fi mult mai scurt, de vreme ce un economist ar fi indreptatit sa comenteze explicatiile si lamuririle documentarului. Sunt insa de parere ca perfectiunea nu este tangibila nici in arta, nici in politica, nici in ceea ce priveste sistemele economice, de vreme ce omul insusi este imperfect. In mod cert exista grupuri de interese care pot influenta evenimentele economice sau le pot provoca, asa cum exista oameni care pot porni razboie mondiale, sau filosofi care pot modifica viziunea omenirii intregi cu privire la o problema sau alta. Intrebarea este daca si in ce masura exista o legatura intre toate aceste domenii.  Cred insa ca orice propunere de inlocuire radicala a unui sistem, fie el economic sau nu, cu un alt sistem, orice revolutie de asemenea proportii, nu poate avea decat efecte devastatoare asupra umanitatii. In treacat fie spus, sistemul economic de astazi permite totusi o stare de bunastare niciodata atinsa pana acum in istoria omenirii. Nu pot, asadar, decat sa imi manifest speranta si increderea ca sistemul va fi imbunatatit permanent.

3. Problema proiectului Venus (sau ceva de genul asta)

Am ajuns, in sfarsit, la magnifica propunere pe care o face documentarul, prin vocile catorva responsabili cu un anumit proiect “Venus”. Idealul lor ar fi renuntarea la bani, fie ei virtuali sau fizici (monede sau bancnote) prin atingerea unei asemenea bunastari incat totul sa prisoseasca si nimeni sa nu mai fie nevoit sa munceasca. Robotii ar fi solutia magica identificata de regizorii filmului si de initiatorii proiectului amintit, dar si renuntarea la avioane in schimbul trenurilor de mare viteza, s.a.

Trebuie spus ca un astfel de proiect se poate transforma, cel mult, intr-o carticica de povesti, publicabila, alaturi de carti de genul “Cum sa ai succes in afacere” la una dintre numeroasele edituri invizibile din intreaga lume. Recunosc ca o astfel de carte ar avea, probabil, cel putin succesul filmului. Cu toate acestea eu as prefera totusi povesti unde chiar daca ni se istoriseste despre “cei codrii de arama”, “cele rauri de miere si lapte”, “cei copaci din turta dulce” si de nori din vata de zahar, exista si o urma de masura si de judecata. De sute de ani incoace oamenii au inteles ca ceva ce ar putea purta numele de “proiect Venus”, de “Neverland” sau de eu-stiu-ce, nu poate trece din paginile unei povesti in realitate, ca si cand nimica n-ar fi. 

Dincolo de potentialul literar al proiectului amintit, exista si un potential care nu trebuie luat in ras. Din punct de vedere politic, proiectul cu pricina nu este nimic altceva decat o utopie, iar lectia utopiilor a fost cea mai dureroasa lectie predata umanitatii de catre istorie, de-a lungul unui secol intreg. Sa ne gandim, o clipa, daca nu cumva idealul sistemului comunist era atingerea unei trepte in care nimanui sa nu lipseasca nimic, in care fiecare sa primeasca dupa nevoi, indiferent de capacitatile sale. Proiectul lui Marx a ridicat in picioare mase intregi de oameni, a ucis cateva zeci de milioane, a distrus culturi, a generat indivizi lipsiti de orice criterii morale sau culturale, a creat omul in-uman. Proiectul Venus suna cel putin la fel de bine ca si cel marxist-leninist. Urmeaza sa ni se explice cum etapele pana la atingerea “epocii de aur” sunt etape in care toti trebuie sa lucreze pentru un numar foarte restrans de oameni care sa nu faca nimic, pentru a verifica daca proiectul “tine”. Iar celor care muncesc li se poate promite ca vor fi inlocuiti, treptat, de roboti si asa mai departe, numai ca trebuie sa aiba rabdare, putintica rabdare, c-asa-i in tenis!

In loc de concluzie, as adresa tuturor o invitatie la moderatie si la spirit critic: sa fim mai putin revolutionari, sa fim un pic mai conservatori, sa nu trecem fluierand peste valorile umaniste ale celor doua milenii si jumatate de civilizatie, doar pentru ca da mai bine sa fii original, pentru ca e in ton cu timpurile. Sa fim critici face de orice astfel de proiecte originale si sa nu acceptam totul, de-a gata, ca si cand aparatul nostru de descalcit ganduri ar fi inutilizabil.  Si pentru ca am ajuns la problema originalitatii, nu ma pot opri sa citez din memorie cuvintele lui Petre Tutea, care spunea ca originali sunt doar prostii si Dumnezeu.

Advertisements

9 thoughts on “Zeitgeist: Despre un documentar care circula (bezmetic) pe internet

  1. Sistemul economic actual permite o bunăstare fără precedent pentru 11% din populaţia planetei şi sărăcie, foamete, mizerie, război şi moarte pentru restul. Foarte eficient sistemul, n-am ce zice!

  2. Cred ca, daca ar trebui sa luam serios in calcul cateva lucruri esentiale care atesta calitatea vietii intr-o epoca sau alta, nu am putea contrazice faptul ca durata de viata s-a dublat in ultimul deceniu si jumatate, ca numarul de oameni care nu au unde locui a scazut cu fiecare decada a secolului prezent (e destul sa vezi ca in Viena secolului trecut, spre exemplu, erau de zece ori mai putine paturi decat indivizi si ca mortalitatea era iarna uluitoare). Ar trebui apoi avute in vedere accesul la bunuri – telefoane, masini, computere – spre exemplu, accesul la informatie – simplul fapt ca ceva precum Zeitgeist poate fi vazut -, dispartia pedepsei capitale din aproape toate statele, si asa mai departe.
    Sigur, sistemul nu e perfect, dar e perfectibil si e de departe cel mai bun dintre cate am avut pana acum!

  3. Ia uite cine imi propovaduia mie moderatia :))
    Hai ca esti tare amice! 😛
    Cand am vazut ca si tu ai scris pe marginea filmului respectiv, deja ma pregateam sa citesc (si sa primesc) o lectie “aristoteliana” de moderatie, echilibru si analiza detasata a faptelor.
    Cand colo, ce sa vezi! Un adevarat lirism “dinescian” de ironie, sarcasm si acuzatii “in vant”; la fel de moderat ca un Ion Tiriac vanand un porc mistret care “circula bezmetic” prin padurea lui.
    Hai ca esti simpatic.

    PS: Probabil “conservatorismul” tau (de a lasa lucrurile asa cum sunt) ascunde de fapt tocmai opusul conservatorismului. Daca filmul nu era atat de laudat, si integrat in “mainstream-ul” apetentei mentalului colectiv, probabil ai fi fost mult mai detasat fata de subiect. Altfel nu-mi explic de unde atata inversunare la tine fratioare. Nu face decat sa ajungi la concluzii gresite, sustinute de sofisem sugubete. Gen: doar prostii si Dumnezeu sunt originali, zise Tutea… intrun moment de originalitate (ca altfel nu ai fi pus numele lui ca si “consistenta” a celor spuse).

  4. exista lucruri care merita analizate, idei care merita luate in serios, respinse sau acceptate, insa exista de asemenea, desi ti-ar veni greu sa crezi, lucruri care nu merita altceva decat o abordare ironica, sarcastica, in ton cu neverosimilul lor. Iar intre moderatie si tonul ludic nu exista nici o relatie logica de implicatie, asa cum ti-ar veni tie sa crezi. Afara de asta salut noua definitie a conservatorismului pe care mi-ai servit-o, intre paranteze, cu constiinciozitatea unui filosof original!

  5. Ai uitat sa saluti si Ghilimelele. Se simt ignorate. Nu e politicos din partea ta 😛

    In alta ordine de idei, chiar nu inteleg de ce nu recunosti ca nu ai fost nicidecum moderat in comentarea filmului. Nici macar n-am spus-o ca un repros (ca sa se justifice atitudinea asta defensiva). “Reprosul” meu se lega de faptul ca imi imputai mie ceva ce se pare ca nici tu insuti nu “practici”. Spune-mi si mie: care din noi a “pacatuit” mai mult prin lipsa de moderatie? Eu – fiindca am recomandat vizionarea filmul ca pe un exercitiu (si nu ca pe o “revelatie”), sau tu – care ai criticat filmul intro maniera cat se poate de “entuziasta” (nici macar un singur lucru pozitiv n-ai spus, sau macar insinuat, despre el) Acum judeca si tu! Hai, recunoaste. Nu-i nici o rusine in a-ti recunoaste erorile. Mai ales fata de straini.
    Hai ca nu ne vede nimeni, suntem doar noi doi 🙂

  6. Sa ne intelegem:
    Nu am sustinut ca as fi fost moderat in comentarea filmului, asa cum, atunci cand citesc o carte proasta, nu pot sa fiu moderat in critica. Am sustinut doar ca filmul trebuie privit cu rezerve, cu atat mai mult cu cat promite oferirea adevarului ultim (un cerc patrat, de altfel), promisiune care a transformat secolul trecut intr-un film la care n-am vrea, in ruptul capului, sa ne uitam.
    Textul meu are trei parti, dintre care prima este o incercare de respingere a presupozitiilor teoriei asupra religiilor avansata de film, a doua parte, in care admit ca ideile filmului cu privire la starea de fapt a economiei e foarte posibil sa fie adevarate, a treia parte, in care tratez propunerile filmului, asa cum trebuie tratate bucatile literare science-fiction. Lipseste, imi recunosc pe deplin greseala, o analiza cinematografica a portiunii de film care merita incadrat la scurt-metrajele sf. O sa ma gandesc la asta, si cred ca o s-o duc la bun sfarsit pana la urma.
    Aceasta placuta negura virtuala, “in care nu ne vede nimeni”- si care va deveni o vorba goala in mai putin de o luna, de cand va intra noua lege a informatiei in vigoare – ma face insa sa recunosc ca tonul meu critic, fata de articolul postat de tine a fost, intr-o masura, nedrept.

    p.s.a, si inca ceva referitor la “negura” virtuala 🙂

    M-as fi simtit mai confortabil, daca ai fi fost…fata! :))

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s