Scotocind prin arhivele “Calinescu”, in cautarea unui om si a unei epoci, am dat, zilele trecute, peste un articol de o ascutita ironie, care insa privit din alt punct al istoriei, cel in care ma aflu acum, impreuna cu voi (sic!), poate fi privit dintr-o cu totul alta perspectiva. Articolul este scris in 11 august 1946 si a aparut in ziarul Natiunea, tocmai inaintea alegerilor care urmau sa pecetluiasca soarta Romaniei de dupa razboi, si sa insemne prabusirea in negura sovietica. Am sa dau citire unui scurt fragment din articol:

„Da, da, lucrurile sunt foarte serioase. Dacă nu va izbuti la alegeri Partidul Naţional Liberal, […] cerul se va face roşu şi se va umple de scântei. Dunărea îşi va întoarce brusc cursul, apoi va începe să fiarbă în clocote şi va seca. Munţii Carpaţi se vor topi ca ceara şi vor începe să curgă peste câmpie, pavând-o cu o imensă lespede de bazalt. Temperatura ţării va scădea brusc sub zero grade şi din loc în loc vor ţâşni geyseri fierbiţi în jurul cărora nu se va putea trăi.”

Desi de o usturatoare ironie la adresa “partidului istoric”, dupa cum il numeste ironic, articolul calinescian este, mai curand, vizionar. Pentru ca, desi nimanui nu i-ar fi venit sa creada, lucrurile chiar s-au intamplat asa; pentru mai bine de cinci decenii, Romania s-a transformat intr-o tara nelocuibila, din glorioasa “epoca innoitoare” a “marilor infaptuiri” si a “societatii socialiste multilateral dezvoltate.” Din pacate, pe acelasi drum, o tinem si astazi, desi “norii s-au mai rasfirat” si aerul a devenit intre timp cel putin respirabil.


Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s