Mi-ar placea sa ne intalnim joia viitoare, incepand cu ora 18, la Casa “Lovinescu” (Bulevardul Kogălniceanu nr. 49, ap. 45, în faţa Facultăţii de Drept), acolo unde voi tine o conferinta cu tema anuntata, in cadrul ciclului de conferinte “Serile Noica”. Pentru cei care vor gasi un pretext pentru a veni acolo, fie el independent de conferinta ca atare :), voi posta cateva randuri despre punctele de plecare ale conferintei:

Încercarea de a aşeza faţă în faţă doi filosofi contemporani sau nu, ori aparţinând sau nu aceleiaşi culturi înseamnă străbaterea unui drum. Acest drum nu are nimic în comun cu un demers comparativ, iar scopul lui nu ţine de alcătuirea, în final, a unui „clasament”. Singurul ţel care poate da sens drumului este menţinerea pe drum, ca ultim lucru care poate fi atins, ca „miză” ultimă. Aceasta presupune străbaterea unei distanţe, şi atingerea unei apropieri din care dialogul între cei doi filosofi să devină posibil, dincolo de diferenţele de terminologie, de metodă sau de spaţiul cultural în care se înscriu. O astfel de apropiere se va dovedi cu putinţă de atins, cred, prin discutarea raportului dintre individual şi fiinţă, aşa cum a fost el conceput de către gândirea celor doi filosofi, de-a lungul desfăşurării ei.

„Întâlnirea” dintre cei doi gânditori nu trebuie aşadar să se producă undeva la mijloc, şi nici nu este de conceput ca o inter-mediere a sensurilor conceptelor folosite de cei doi filosofi, în încercarea obţinerii unui consens nivelator asupra unui termen ori altul. În prefaţa lucrării Scrisori despre logica lui Hermes, Noica nota: „Lucrurile tind, poate, în ultimă instanţă, să fie Unu, dar nu una.” Aproape în acelaşi sens, în lucrarea Drumul spre limbă, Heidegger distinge între Innigkeit (intimitate) şi Einheit (unitate), numind-o pe cea dintâi „der höchste Form von Einheit”, forma supremă a unităţii.

Imi propun, cu aceasta ocazie,schitarea unei astfel de intimităţi, care nu presupune în nici un caz că cei doi filosofi spun, de fapt, una; ci dimpotrivă. Se ridică în mod firesc întrebarea dacă acest lucru este posibil, şi deodată cu această întrebare va trebui să recunosc paradoxul demersului de faţă, de vreme ce acesta presupune ceea ce trebuie mai întâi să întemeieze. Şi poate că nu de paradox este vorba, ci mai curând de mişcarea circulară pe care Noica o numea „principiu de ordine” şi care stă, sub chipul cercului hermeneutic, la temelia construcţiei din Fiinţă şi timp.Tocmai de aceea, orice lucrare de felul celei de faţă trebuie pusă, în fond, în legătură cu ceea ce Heidegger numea în lucrarea Drumul spre limbă,  „der Dank”, mulţumirea, ca reverenţă a gândirii faţă de ceea ce s-a arătat, însă ar fi putut la fel de bine să nu se arate, să rămână în starea de ascundere.

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s