Nu, nu e virba despre titlul unui roman al lui Kundera, desi ar putea foarte bine fi. Si daca ar fi fost, as fi psihanalizat, pe cateva pagini, semnificatia acestei imposibilitati in lumina colaborarii lui (dovedite) cu securitatea. As fi spus ca nu numai acest titlu ci toate celelalte sunt susceptibile de o astfel de (psih)analiza, si ca ea merita facuta. Dar nu e vorba despre toate astea, cel putin de data asta nu! 

E insa vorba despre sinuciderile in-direct, sinuciderile-spectacol, al caror numai a crescut ingrijorator in ultimul timp, si pentru care explicatiile sau mai ales solutiile lipsesc aproape fara urma. E greu de crezut ca cineva ar putea pierde intr-asemenea masura simtul realitatii, incat sa comita un astfel de gest numai de dragul teatralitatii? E greu de crezut ca cineva poate ajunge pana la un asemenea nivel de inautenticitate incat sa se raporteze la propria moarte ca la un eveniment cinematografic? Nu stiu. Imi imaginez ca s-ar putea gasi explicatia urmatoare: numarul de locuitori ai internetului este foarte mare, deci exista o anume probabilitate ca orice sa se intample, fie o nunta, fie o sinucidere, etc. Explicatia statistica nu este insa o explicatie, e cel mult o constatare. Una cinica, ce-i drept. Dar sa ne intoarcem de unde am plecat (nu, Laura, nu la Kundera!). Cum poate fi inteles gestul sinuciderii in direct? O sa incerc o abordare…fenomenologica.

Moartea este, a fost intotdeauna, posibilitatea noastra cea mai proprie, apartinand intimului celui mai intim al unui persoane umane. Adica, moartea ta iti apartine in totalitate si fara rest tie, este datoria ta suprema fata de tine insuti. Iar daca suferinta sau bucuria, spre exemplu, poate fi, intr-o masura, impartasita, daca exista adica un “impreuna” al bucuriei, al tristetii, al groazei, etc, nu exista un “impreuna” al mortii, si nu este de conceput. Moartea tine in asa masura de intimul cel mai intim al omului, incat ea nu poate fi privita in ochi, e nevoie de o privire (loxos) piezisa in cazul ei ca si in cazul meduzei, fata omului mort trebuie intotdeauna acoperita, iar ochii trebuie intotdeauna inchisi. Moartea ca eveniment este ceva tulburatoaesi , la limita, de neconceput. Nu degeaba “nu credeam sa-nvat a muri vreodata”, asa cum strigatul lui Enghidu nu era in van. Si totusi, in cazul unei sinucideri on-line, sacralitatea, intimitatea profunda a mortii care apartine de fiecare data sinelui meu celui mai intim este violata, distrusa, ironizata. A muri in acest fel, in direct, sub privirile unui public uneori numeros care are impresia ca vede scene dintr-un film , preuspune atingerea treptei ultime de inautenticitate, de depersonalizare, de confundare in impersonalitate. Internetul a dat nastere “dez-dividului”, sau repetand dupa un filosof destul de cunoscut pentru a nu trebui citat (dar daca insisti, Laura, e vorba de Heidegger), a “das Man-ului”. Si ce, e mult lucru asta? Ma va intreba Laura? Iar eu nu voi sti ce sa ii raspund.

Voi spune, poate, ca e ingrozitor de trist sa nu mai sti sa mori altfel decat pe scena, in fata unui public, si ca gestul acesta este semnul unei crize profunde a umanitatii. In lipsa unei valori absolute, traim sub dictatura retoricitatii, pentru ca, in fond, sinuciderea in direct, presupune transformarea mortii intr-un act de o retoricitate insuportabila. Iar intoarcerea este imposibila.

Noapte buna Laura!

p.s. Laura nu exista, desigur:)

Advertisements

2 thoughts on “Imposibila reintoarcere

  1. Orice sinucidere este cu adevarat foarte trista si nu doar pentru ca este o “imposibila intoarcere”, ci mai ales pentru ca e respingerea, refuzul unei lumi in care noi inca traim si pe care de multe ori o savuram. “explicatiile sinuciderilor spectacol lipsesc”, dar exista ele vreodata, pentru orice sinucidere? Sunt aceste “sinucideri-spectacol” produsul epocii moderne, consecinta nefasta sau statistica a Internetului sau rezultatul prea mult-ului? Eu nu cred, eu cred ca acum Internetul, mass-media le face mai cunoscute. Intotdeauna au fost oameni care s-au aruncat de pe cladiri abia dupa ce a exista un public considerabil de oameni, de spectatori care priveau. Moartea este un act intim, dar sinuciderea e de multe ori o demonstratie, iar o demonstratie are nevoie de martori..desigur acusi ajungem la psihologie, psihanaliza si nu era vorba despre (psih)analiza:)

    In concluzie, este foarte trist ca exista din ce in ce mai multi tineri care hotarasc sa-si ia viata si folosesc Internetul in acest proces, dar pornind de aici este nedrepta afirmatia ca “Internetul a dat nastere “dez-dividului””, Intenetul este doar un MIJLOC, o unealta si fiecare o foloseste dupa cum a invatat/considera…

  2. sunt perfect de acord cu tine, mai Lavi :), internetul nu e mai mult decat o unelata, numai ca “nu e mai mult” e putin spus; pentru ca atunci cand individul se prabuseste in inautenticitate, raportul unealta-individ se schimba. Exista intr-un roman al carui titlu sper sa mi-l amintesc curand, o scena de dragoste intre un barbat si o …motocicleta. Nu e putin a fi o unealta, si cu atat mai putin un ustensil care subjuga, domina, niveleaza si distruge, pana la urma, umanitatea omului. Sigur ca au existat cazuri si inainte de aparitia internetului, si in buna masura ai dreptate – sinuciderea e, de multe ori, un spectacol – insa internetul ofera tuturor “doritorilor” extraordinara sansa de a o face in direct oricand si garanteaza, in plus, o existenta virtuala post mortem; cazul unui baiat care s-a sinucis, marturisind ca isi doreste sa se alature eroilor lui dintr-un joc video e tulburator si demonstreaza tocmai efectul mediului virtual asupra unei psihic de adolescent. Internetul, ca orice drog, are efecte pozitive in doze mici si pe perioade scurte, dar atunci cand incepi sa vorbesti pe mess cu amicul care sta un etaj deasupra ta, e o mare problema, fie ca acceptam, fie ca nu.
    In lipsa unei concluzii, ma bucur sa te vad aici. Sper sa ne auzim, poate maine, macar cateva minute. Noapte bune

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s