G. Tornatore este regizorul de care te îndrăgosteşti de la primul cadru, şi care te învăluie, treptat, în membranele subţiri ale unui lumi văzute, de cele mai multe ori, cu ochii unor copii. Aşa se întâmplă în “Nuovo Cinema Paradiso”, aşa se întâmplă în “Malena”, şi aproape la fel în “L’uomo delle stelle”. Însă universul filmelor lui Tornatore nu este unul al copilăriei, în nici un caz. Iar dacă regizorul foloseşte simţurile şi simţirile unor copii pentru a dezvălui o lume, o face pentru că ei sunt în cea mai mare măsură deschişi să înţeleagă lucrurile în mod genuine.

În Malena, un film despre frumuseţe şi despre blestemul frumuseţii, singurul om care o iubeşte pe cea condamnată să devină, în timpul Celui de-al Doilea Război Mondial, ceea ce toţi o consideră a fi – o femeie uşoară – este un băiat. Şi el o înţelege pentru că o iubeşte. Dacă pentru toţi ceilalţi frumuseţea este un motiv de invidie, sau este râvnită fără măsură, dând naştere unei obsesii neomeneşti, pentru el, ea e cea de care trebuie să aibă grijă. E singurul care înţelege drama femeii, aşa cum e singurul care îi va spune bărbatului ei, întors de pe front, adevărul despre ea. Acel adevăr care îi era numai lui accesibil.

În L’uomo delle stele, lumea se dezvăluie însă, în intimitatea ei, numai în faţa celui plecat în căutare de talente cinematografice. Abia ajunşi în faţa camerei, oamenii devin dintr-o dată sinceri. Nu să joace un rol au ajuns ei acolo, ci pentru a fi aşa cum nu au nicăieri curajul să fie. Metafora cinematografului, a teatrului este răsturnată. Însă cel care promite tuturor un destin de actor, joacă el însuşi rolul celui venit să “ia probe”. Şi asta pentru că şi camera lui de luat vederi, şi promisiunile lui sunt un fals. Un fals dovedit în final, un fals care, răscumpărat prin închisoare, are sensul unei recuperări a propriului sine. Şi de data aceasta, ceea ce lui îi fusese imposibil să înţeleagă, înţelese o fată, una dintre , cele care îşi doreau să devină actriţe, dar care nu se foloseşte de această dorintă decât ca de un pretext. Şi asta pentru că îl iubea pe cel venit să promită tuturor vise.

În filmele lui Tornatore este întotdeauna prea târziu sau prea devreme. Malena este supusă dezumanizării pentru că cel îndrăgostit de ea era doar un copil, pentru care iubirea venea prea devreme. Descoperitorul de talente cinematografice, nu înţelege decât prea târziu propriile sale sentimente. Fata care îl iubea, înnebunise de multă vreme. Există o nepotrivire funciară, o desincronizare, care funcţionează asemenea unui mecanism al acelei lumi, şi care e, în fond, motorul oricărei lumi. Lumea lui Tornatore fascinează prin genuinitatea ei, prin simplitatea ei, prin prea târziul  şi prin prea devremele ei.

Advertisements

One thought on “Filmele lui Giuseppe Tornatore

  1. Am vazut si eu doua din cele trei filme de care ai vorbit si mi-au placut: Nuovo Cinema Paradiso si Malena, asa ca acum il caut pe al treilea. O alta trilogie interesanta e a lui Alejandro Gonzales Inarritu cu filemele Babel, Amores perros si 21 Grams.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s