Transformat in subiect de interes national si beneficiind de o cota de audienta mai mare decat meciurile de Cupa “Davis” ale Romaniei – care, in treacat fie spus, a ratat calificarea in grupa mondiala – saltul lui Traian Ungureanu pe listele tizului sau mai mare, alaturi de frumoasa – zice-se – dar, vai, inutila fiica a presedintelui, produce valuri de reactie in presa romaneasca.

TRU e insa pretutindeni, pregatit sa dea replica, sa explice din cateva scheme coborate parca de pe tablele antrenorilor de fotbal ca nimeni nu are dreptate si nu poate avea dreptate in afara de el, vede peste tot reprosuri lipsite de onestitate, indreptate ca niste guri de foc asupra lui, pe care le infunda cu complicate inventii stilistice, si nu gaseste in atitudinea lui nimic condamnabil, nimic reprobabil, nimic fals. Nu i se pare deplasat sa scrie sub acoperire din pozitia de jurnalist impartial, cu mainile in buzunarele PDL-ului, de vreme ce aceast lucru nu poate contraveni cu nici o lege fie ea scrisa sau nu, fiind mai mult decat atatceva  perfect moral. De cand nu mai e omul liber sa-si exprime parerile? Nu se dezvinovateste – nu se poate obosi cu asta – ci el e cel care acuza. Logica dupa care functioneaza e simpla. E vorba de el, si cum el nu poate comite ceva imoral sau ceva care sa contravina deontologiei specifice breslei, faptele lui nu pot fi imorale. Ni se explica, asadar, ca perspectiva noastra e gresita, ca e minata de vicii, ca suntem nedrepti si judecam cu partinire.

Insa atunci cand vine vorba de inutilitatea amintitei Elene Basescu – o papusa umblatoare umpluta cu emanatia de barbatie a capului familiei, care vorbeste de parca ar citi compuneri de clasa a patra, atunci cand nu o face ca si cand ar traduce dintr-o limba straina si ei insasi – atunci cand vine asadar vorba de aceasta hilara aparitie posibila numai intr-un mediu politic cangrenat si nesanatos, ce zice TRU? Care sunt cuvintele pe care le balmajeste, ofensat de intrebarea insasi si de indrazneala ei? Ce raspunde TRU, cel care le stie pe toate cu de-amanuntul, ca si cand ar fi umblat deasupra pamantului ca duhul unui brahman de mii de ani incoace? CE zice tru, cel ferm in opinii, cel care e gata, peste tot, sa-si faca punctul de vedere vizibil, din moment ce e singurul care merita ascultat? Vreti sa stiti ce zice, in interviul oferit pentru “Cotidianul”? Zice ca

“Nu am nici o părere. Asta este o temă tratată cu o mare lipsă de onestitate în presă, pentru că este un instrument de atac împotriva preşedintelui Băsescu. Acelaşi personaj cu aceeaşi performanţă nu ar fi stârnit aceeaşi reacţie în presă.”  

Asa ca, dragi cititori, bagati bine la cap, TRU nu are, pentru prima data in istorie, nici o parere! Nu e senzational, nu e demn de prima pagina a tuturor ziarelor?

TRU a devenit dintr-o data maleabil si ductil. A intrat si a acceptat – a facut-o cu mult timp in urma – logica asupritoare a unui partid. DE acum, parerile lui TRU sunt regularizate de la centru, ca apele unui bazin hidografic. El s-a retras, undeva intr-o antecamera, si asteapta de acolo, curios, sa vada ce va face actorul pe care l-a eliberat si unde il va conduce rolul. Se amuza si se gandeste ce bine o va duce. TRU este dovada ca intelectualii pot nu doar trada, ci si, mai ales, involua si decadea. TRU va fi de aici inainte, dupa nevoie, RUT sau UTR. Daca nu a inceput sa fie deja. De mult.

Advertisements

3 thoughts on “Iarasi TRU

  1. dar tu cand treci de limita celor cativa neuroni posedati cu atata mandrie, cand vei putea aprecia vreodata macar…glezna lui TRU?

    la biblioteca, nefericitule! esti si tu un mic rogozan, cei care traiesc si se hranesc din imaginea si pe spinarea altora; pe scurt, un parazit cu manecutze…

  2. Chiar dacă Roberto a fost foarte supărat din cauza acestei postări, cred că fiecare are dreptul la propria opinie. A mea este următoarea: TRU nici nu merită să fie bîgat aşa de mult în seamă. O să-mi taie cineva capul pentru am această părere? Cât despre atacarea cu mojicie a unui punct de vedere, nu pot să spune decât că este foarte trist fiindcă nu am învăţat, nici măcar acum, să respectăm oamenii care nu sunt de aceeaşi părere cu noi…

  3. Salut Cristi. Ai punctat foarte bine un “detaliu” esential al oricarei intalniri virtuale. Conditia lui de posibilitate, asa zicand. Dezacordul este natural si firesc, atat timp cat nu se transforma in injurie facila, pastrand minime limite ale decentei exprimarii.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s