Sa lamuresc, mai curand in fuga, ce e cu titlul asta bezmetic. Ieri m-am facut, printre altele, vinovat de a nu fi terminat carte pe care as fi vrut s-o termin, si asta pentru ca am revazut mai intai “Psycho”, apoi am dat peste un film – tot al lui Hitchcock – pe care nu-l vazusem pana acum: “The wrong man.” 

Dupa cateva minute bune de vizionare, atmosfera filmului a inceput sa mi se para familiara, chiar daca eram ferm convins ca nu mai vazusem nicicand filmul, si ca nici macar nu auzisem de el. Si cu toate acestea sentimentul de deja-vazut, deja-simtit devenea tot mai prezent si tot mai palpabil. 

Probabil ca ati vazut filmul – daca nu, merita – asa ca nu voi mai insista cu povestea unui anume om confundat de oamenii legii cu un hot indelung cautat si care ajunge sa fie invinut de tot ceea ce comisese, de fapt, celalalt. Povestea este, desigur, interesanta. Insa si mai interesant este modul in care a fost, asa-zicand, regizata. Absurdul, care se insinueaza treptat si care devine, pana la final covarsitoar, neintelegerea ale carei consecinte nefaste sunt tulburatoare creaza o atmosfer…kafkiana. Mi-am dat seama de asta abia pe la jumatatea filmului. Atunci l-am descoperit pe K. in rolul personajului principal, in incercarile lui de a ajunge, cumva la Castel, sau in incercarea lui de a intelege ce se intampla cu procesul care i s-a intentat. Atmosfera romanelor kafkiene este surprinsa cu precizie in filmul lui Hitchcock intr-o asemenea masura incat s-ar putea afirma ca scenariul ar fi putut fi scris de celebrul scriitor. 

De unde insa dificultatea de a intelege sensul acestui deja-vu pe care il constatam inca de la inceput? M-am gandit si inca ma mai gandesc. Sa fie oare de vina diferenta de “mediu” al exprimarii? Sa fie oare diferenta dintre germana anti-calofila a lui Kafka si engleza uneori elevata a personajelor luiHitchcock. E greu de spus. De asta si scriu. Adica, pentru ca nu inteleg de ce.

Advertisements

2 thoughts on “Un film, un regizor si o atmosfera de roman

  1. Sa fie oare recunoasterea absurdul nostru cel de toate zilele, nedumerirea participarii la o farsa perpetua si cautarea disperata si inutila a normalului simplu si edifiant?

  2. Domnul Hitchcock nu era străin expresionismului nemţesc (Fritz Lang, F.W. Murnau), culegând ce era mai bun de peste tot. Chiar la începutul carierei a luat parte la nişte producţii germano-britanice.

    Din păcate nu ştiu să dau cu bâta în baltă în ceea ce priveşte Kafka.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s