Într-un articol intitulat Notă testamentară, apărut post-mortem în revista Viaţa românească (nr. 3/1988), Noica făcea o mărturisire în stare să lumineze – şi în parte să justifice – tipul specific de ascetism al filosofului de la Păltiniş, raţiunea retragerii lui din lume: „Dacă se va in­teresa cineva de activitatea mea cărturăreas­că, îl rog să nu ţină seama de următoa­re­le: 1. De biografia mea, ce n-are continut, în bună parte din voie proprie […].”

Fără intenţia de a contrazice această „notă testamentară”, ar trebui totuşi considerată posibilitatea ca cea mai de preţ moştenire a lui Noica să nu fie de găsit în lucrările lui filosofice, ci în configurarea unui model a cărui vocaţie au avut-o atât de puţini în spaţiul cultural românesc. S-ar putea (greşit) crede că ar fi vorba despre impunerea modelului omului de cultură complet, sau al celui care, pregătit sa renunţe la eremismul lui, s-ar pune pe sine în slujba unui anume „bine public”, sacrificându-şi vocaţia culturală.

Mai presus de netăgăduita sa vocaţie filosofică, Constantin Noica a avut vocaţia socratică de maestru spiritual, de deschizător (descântător) de suflete. Noica n-a fost niciodată gânditorul despărţit de lume, izolat într-o imensa bibliotecă, pierdut în lumea propriilor gânduri, ci s-a lăsat pretutindeni înconjurat de oameni, gata să dăruiască tuturor cele zece lecţii de greacă veche, răspunzând nu numai scrisorilor venite din partea lui Eliade, ci şi celor – mult mai numeroase şi mai nesemnificative – venite din partea unor oameni obişnuiţi, fascinaţi însă de aura de maestru spiritual pe care o dobândise filosoful român, mai ales în anii şederii sale în cabana de la Păltiniş. Noica devenise o instituţie. Tocmai de aceea, cea mai de preţ învăţătură a lui Noica nu este de găsit nici în fascinanta „vulgarizare” a lui Hegel din Povestiri despre om, nici în Devenirea întru fiinţă, nici în Scrisorile despre logica lui Hermes; cel mai de preţ dar al lui Noica este insuflarea şi cultivarea unei stări de spirit. Însă filosofia este, în esenţă, mai înainte de orice, cultivarea unei stări de spirit, care pune în joc seducţia şi îndrăgostirea. Iar Noica este unul dintre cei mai de seamă seducători ai culturii române, pentru care mai important decât scrisul cărţilor este ceea ce Platon numea, în Scrisoarea a VII-a, „scrisul în inimă”, aprinderea şi înteţirea acelei firave flăcări din sufletul celui ce năzuieşte spre cunoaştere. Ce întemeia în celălalt era cu mult mai preţios decât ce reuşea să obţină el însuşi.

Lecţia cea mai importantă a lui Noica nu este, aşadar, una de filosofie, ci mai presus de orice, una de umanitate. Odată cu Noica se împlineşte modelul maestrului pregătit oricând să dăruiască şi să se dăruiască discipolilor lui, dând dovada unui irepetabil altruism, a unei irepetabile nobeţi spirituale. Retragerea din lume a lui Noica, însingurarea şi ascetismul său cultural, au fost, de fapt, condiţia de posibilitate a dobândirii unui raport autentic cu celălalt, condiţia unei întâlniri transfiguratoare, din care nu numai discipolul, ci şi maestrul poate avea de învăţat. Disponibilitatea afectivă a lui Noica, înflăcărarea şi determinarea pe care o insufla şi o pretindea tuturor, fac din Noica nu numai un mare om de cultură, ci şi un individual extraordinar, în plan uman. Într-o lume dominată mai curând de egoism, în care celălalt era de multe ori o ameninţare la securitatea propriei persoane, Noica a făcut demonstraţia unei risipe de altruism, înţelegând într-un mod genuin acele cuvinte ale lui Leon Bloy, atât de des repetate: „niciodată nu se ştie cine dă şi cine primeşte.”

Dacă biografia lui Noica contează sau nu, sau în ce măsură trebuie să ţinem seama de unul dintre ultimele îndemnuri ale sale, rămâne încă de stabilit. Ceea ce este însă cert, este că viaţa filosofului de la Păltiniş, a trecut, prin nenumăratele capilare ale spiritului, în viaţa discipolilor săi, şi continuă în acest fel să străbată, ca un curent, pânza freatică a culturii române.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s