Am învăţat târziu să te iubesc.

În grădina cu meri

unde în mii de feluri

ne-am irosit copilăria

îţi trimiteam ca şi acum

scrisori imaginare.

Merele nu cuceriseră încă

pomii verzi, asudaţi

mânjiţi cu prezenţele noastre

– ce absurd atârnă astăzi

ca nişte globuri roşii

de ramuri ca nişte inimi

de piatră.

Am învăţat târziu

să te iubesc.

Şi cu altă iubire decât aceea a

merelor moi putrezind în iarba

flămândă care ne devora

sufletele şi ni le înapoia

la apus istovite.

Advertisements

7 thoughts on “gradina cu meri

  1. Mi-a placut ritmul cuminte in care se dezvolta acest poem, metaforele deosebite care picteaza merele, de la acel “încă nu cuceriseră pomii verzi, asudaţi” care le prefigurează importanţa, trecând prin “absurdul” globurilor -inimi de piatră, până la inevitabila cădere spre moarte.

    Am remarcat cele două timpuri pe marginea carora ai construit poemul: cel al merelor, si cel al iubirii, deprinse, cum spui tu, tarziu.

    Dupa parerea mea, Timpul trebuie constientizat mereu, in trecerea lui inevitabila, altfel te trezesti ca nu ai trait cu adevarat poate intreaga ta viata. In secunda dinaintea mortii îi afli adevarata lui valoare, poate doar atunci, este acest risc real pentru multi.

    E o provocare de a trai frumos, macar cateva minute sa poti sa te simti in pace cu toate. Si cand fluxul iubirii te patrunde pana si in oase, in cateva momente pretioase, poti privi linistit, in minte, florile de mar transformandu-se in fruct si nu vei fi trist cand unele mere vor cadea din pom, ofilite, pentru a putrezi, pentru ca stii ca altele au fost si hrana, sau dar al pomului.

    Din pacate sunt constienta ca aceasta lume devine tot mai desacralizata, si poate ne includem majoritatea in aceasta categorie, prin exacerbarea pornirilor egoiste, pe care eu, de altfel, le gasesc cu totul dezagreabile.

    Minunat poem, mi-a placut mult si sa citesc, si sa comentez pe marginea lui.

  2. iti multumesc, Iulia, pentru comentariu si pentru grija cu care mi-ai citit versurile, iar daca gandul meu a trecut la tine, atunci nu e numai meritul poeziei, sau oricum nu in primul rand al ei, ci al cititorului; imi place sa cred ca un cititor bun face dintr-un manuitor de cuvinte un scriitor de seama..o seara placuta si la buna recitire.

  3. Eu am iubit mereu si merele verzi si scrisorile, imaginare sau nu, si-i placut sa le gasesc la tine atat de… prietene! 🙂
    Multumesc inca o data! E o adevarat incantare sa intru la tine si sa-mi cumpar singura zambetele!
    Pe curand!
    Laura

  4. Da, e impropriu spus “cumpar”. Vin si mi le iau de parca mi se cuvin… Iti multumesc ca faci posibil acest trafic de bunadispozitie! 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s