Ai urcat pe scări până la etajul al treilea. Devenea tot mai întuneric, pe măsură ce înaintai. Ai fi putut avea senzaţia că în loc să urci cobori adânc în pământ, însă tu erai străbătut de altfel de gânduri. Ţi s-ar fi putut părea că se face tot mai linişte şi că zgomotul străzii se îndepărtează treptat, însă tu nu auzeai decât bătăile inimii tale; se zbătea ca şi când se deşteptase în tine o vietate. Ai fi putut simţi mirosul puternic de mucegai, care se ridica ca un abur pe pereţii cojiţi, însă nările tale erau năvălite de aburii alcoolului sorbit în acea noapte către care te întorceai acum, traversând grăbit timpul, coborând treptele înclinate, în sus, până la etajul al treilea. Ce avea să se întâmple dacă te vei întâlni cu cineva de aici, din bloc? Avea oare să te recunoască? Ar fi putut povesti ceva? Ai grăbit paşii care răsunau prea tare pentru a nu fi auziţi de cei care locuiau în apartamentele care se înşirau de-a lungul palierelor. Îţi era frig şi ţi-ai strâns mai bine paltonul care îţi învelea acum coapsele până la jumătate. Îţi era frig pentru că îţi era frică. Balustrada se deşira ca o panglică în palma ta care începuse să transpire. Avei oare de gând să intri? Pentru ce veniseşi de fapt până aici? Te-ai oprit în faţa unei uşi. Uşa asta de lemn avea pentru tine semnificaţia unui paznic cu neputinţă de înduplecat. Amintirea ei te îngrozea, şi asta pentru că o păstrai în minte aşa cum îţi apăruse în noaptea în care ieşeai în fugă din casă, străduindu-te să o încui în grabă cu cheia. Cheia pe care o strângeai nebuneşte în mână şi al cărui semn ţi se întipărise în carne şi rămăsese acolo pentru încă câteva zile. Asta era uşa care refuzase să se închidă peste fapta ta şi peste curgerea lipsită de sens a propriei tale vieţi. De ce mai păstrai cheia cu tine? Nu numai că era inutilă, – era limpede acum că ţi-ar fi fost peste putinţă să intri – dar era semnul vinovăţiei tale, semnul nereuşitei tale fără rest, semnul propriei tale morţi. Ai dat să deschizi uşa însă ai renunţat aproape imediat. Atunci de ce veniseşi până aici? Ai auzit în clipa aia vocea care te bântuia uneori, dar care nu putea fi decât a ta. Ai auzit-o ca şi când un bărbat de la apartamentul alăturat ar fi rostit întrebarea şi ţi s-a făcut groaznic de frică: Oare mai trăia? Te stăpânea întrebarea asta într-un fel iremediabil şi nelămurit; te poseda îţi trecuse prin cap, cu o zi înainte, când citiseşi intâmplător titlul unei cărţi; orice rezistenţă era inutilă. Deci ştiai cât de periculos era să mai apari o dată acolo. Şi totuşi viaţă noastră se alcătuieşte în egală măsură din gesture inutile ca şi din gesture care au un scop, din lucruri necugetate ca şi din lucruri îndelung chibzuite. Dealtfel toate se intâlnesc în acelaşi punct: nicăieri – unii preferă să-i spună infinit şi să se pună pe calcule cu el, când, în fond, da’ bine mă, cum ajunseseră toate astea în capul tău – şi iarăşi întrebarea făcea loc la alte presupuneri care năvăleau asupra ta, fără să le mai poţi stăpâni.

Advertisements

3 thoughts on “Visul I

  1. Esti sensibil si ai vorbe frumoase, insa accepta o singura sugestie prietene; pentru binele tau si al umanitatii; DA-TI FOC!
    ARUNCA-TE!
    Esti pe spate, stilul tau poetic a apus de mult frate. Poezia moderna e mai mult decat atat.
    nu vreau sa te jignesc in mare hal dar pur si simplu m-am saturat de atatea aberatii postate pe net, printre care din nefericire pt tine se afla si blogul tau.
    ms. o sugestie, lasa-te frate.

  2. @ deea – nu te obliga nimeni sa citesti 🙂
    Fiecare are dreptul la libera exprimare, cu atat mai mult in camaruța lui virtuală, cum este blog-ul.
    Tu ii sugerezi sa-si dea foc. Păi tocmai asta face! Scrisul este un act purgativ 🙂

    @ Paul: la – (…)”ţi s-a făcut groanic de frică”(…) vezi ca lipseste un Z de la ”groaznic”.

  3. Salut Simon! Merci pentru observatie (adica pentru seriozitatea cu care citesti)..eu nu voi raspunde personajelor care nu pot depasi regimul invectivelor, admitand de asemenea ca ei tin de un pitoresc al mediului acestuia in care ne dam toti foc!
    La buna recitire..

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s