În timp ce dictam Roxanei reţeta asta pe care tot de la ea o învăţasem, scrijeleam cu dinţii furculiţei lemnul lăcuit al mesei din bucătărie. Ai scris asta, da? Verificam eu exactitatea cu care reţeta era transcrisă, şi Roxana mă îngâna, ironic, şoptindu-mi: aha!

Se adaugă apoi o seară de aprilie sau de mai, o masă desfăcută în soare, câţiva copaci înfloriţi şi o sticlă cu vin. Apoi fata trebuie sedusă, cu fraze bine alcătuite din cuvinte ale căror etimologii trebuie atent verificate. Ai scris asta, nu? Verificam eu din nou, încercând să-mi dau timp de gândire, să nu greşesc cumva, iar Roxana mă îngâna râzându-şi de mine: aha!

Apoi se soarbe vinul şi se inversează mereu paharele, pentru a da senzaţia că ea nu bea, de fapt, decât foarte puţin. Se completează cu atingeri discrete, cu zâmbete şi priviri aruncate în joacă, şi se suflă din când în când în spuma propriilor gânduri, ca nu cumva să dea în foc. Ai terminat de scris? Am întrebat iarăşi, verificând în grabă să nu fi uitat ceva, iar Roxana mă privea amuzată, aruncându-mi din vârful buzelor: aha!

Când am vrut să continui mi s-a făcut dintr-o dată rău, şi m-am sprijinit de umărul Roxanei, iar ea m-a privit amuzată, dar deloc înţelegătoare, ca şi când mă prefăceam şi ea ştia foarte bine asta. Nu era aşa. Te rog, hai să continuăm mai târziu, când o să-mi fie mai bine, i-am spus, în timp ce treceam îmbrăţişaţi amândoi pe canapea. Roxana tăcu mai întâi, apoi răzgândindu-se, îmi spuse: aha!

Advertisements

2 thoughts on “Reţetă pentru sentimente de unică folosinţă

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s