de mult nu mai rămăsese nimic
afară de scaunul stricat
forfotind de creaturi
minuscule şi înfometate
pe care creştea un strat de muşchi
brun şi prăfos
numai bun să-ţi aşezi
pe el capul
şi să priveşti cu ochii întredeschisi
iubito
tavanul străbătut de nesfârşite
şiruri de pânze de paianjăn
îndeajuns de multe
ca să se poată odihni
câteva duzini de muşte pe acolo
şi să putrezească
fi-ar ele ale dracu’
că nu le mai suport
cu cine le-a făcut
muştele astea care se plimbă
pe buzele tale
se îngrămădesc
în colţul ochilor tăi
şi îşi fac loc prin nări
spre creier
mai cred şi acum
că numai aşa
puteam să te păstrez
în alcool
iubito
ca pe un flutur
cu un ac uriaş de gămălie
însângerându-ţi melancolic
ceafa.
Advertisements
iubito.. doar nu esti arahnofoba! (mi-a venit sa spun)
(si o dimineata placuta!)
:)..cred ca mai degraba paianjenii sunt iubitofobi:)..o dimineata placuta si tie
p.s. o sa-ti trimit ceva..de ascultat..
“muştele astea care se plimbă
pe buzele tale
se îngrămădesc
în colţul ochilor tăi
şi îşi fac loc prin nări
spre creier” – ce imagine. Paul, iar ai reuşit să mă trimţi cu gândul în cele depărtări, trăind poezia. Felicitări, mi-a plăcut şi “însângerarea melancolică a cefei” iubitei. Mărturisesc că aceasta este una dintre poeziile care îmi place foarte, foarte mult…
Esti un cititor extraordinar, Cristi, mai bun decat “scriitorul”:).. Ma bucur daca ti-a placut, dar ma bucur e putin spus:)..De fapt probabil ca stii cat de important este sa nu-ti fii singurul cititor:)..Sa ai o zi frumoasa si pe curand..
intru si eu in sirul asta de comentarii sa iti spun ca blogul tau e pur si simplu captivant…am terminat mai inainte un referat fara sfarsit (am improvizat eu unul pana la urma, adica pana la sfarsit. deci s-a terminat) si ma gandeam ce-as putea face eu acum, ceva sa imi faca placere inainte de a trece la licenta. si amintindu-mi de blogul tau am avut o satisfactie grozava cand am vazut ca sunt vreo 5 posturi pe care nu le-am citit. fragmentul cu mara si cel cu reteta sunt grozave si ma bucur ca te duci la freiburg si ca esti rau cu plaiurile mioritice ca asa mai trezesti dorul de duca, care, zic eu, prinde bine. scuze, scriu prea mult zilele astea si se pare ca devine un tic :P.
citind mesajul tau, imi vine sa spun ca mi-as dori sa scriu pe masura cititorilor mei:). Ma bucur daca ti-a placut fragmentul cu Mara..nici nu stiu cum l-am scris, ca sa fiu sincer, si mai ales nu stiu cui il datorez:).. sper sa scrii mult mai mult la licenta, si sa iti iasa bine..si dupa asta, sau in timpul asta, sau pur si simplu asa, in general, sa ai o zi frumoasa..
…imi place !!!
ma bucur:)
iarăşi eu ajung pe aici la o oră atât de târzie, după o zi întreagă de filozofie ştiinţifică, şi mâine la ore, de trezit devreme…
dar nu pot să nu scriu, căci nu mă lasă fiorii până acum…
exasperante versuri, Paul… (în sensul bun al cuvântului, desigur!)
aş vrea să zic ce mi-a plăcut cel mai mult, dar m-aş repeta.. căci mă regăsesc totalmente în comentariul lui Lisandru Cristian. =)
p.s.: mi s-a crispat sufletul în timpul lecturii, sincer.
din pacate, la ora aceea eu nu mai eram de mult pe aici..asa ca o sa te rog sa accepti raspunsul meu venit cu o “anume” intarziere:). De fapt nu pot da nici un raspuns..e dificil sa mai spui ceva dupa ce citesti un mesaj asa cum este cel pe care l-am primit eu acum. Nu ma pot decat bucura. Ca nu scriu chiar pentru nimeni, si ca nu scriu chiar aiureli..asta e foarte reconfortant..mai ales intr-o dimineata in care caldura ucide totul..pana si mustele si panzele de painajen si fluturii:)