de mult nu mai rămăsese nimic

afară de scaunul stricat

forfotind de creaturi

minuscule şi înfometate

pe care creştea un strat de muşchi

brun şi prăfos

numai bun să-ţi aşezi

pe el capul

şi să priveşti cu ochii întredeschisi

iubito

tavanul străbătut de nesfârşite

şiruri de pânze de paianjăn

îndeajuns de multe

ca să se poată odihni

câteva duzini de muşte pe acolo

şi să putrezească

fi-ar ele ale dracu’

că nu le mai suport

cu cine le-a făcut

muştele astea care se plimbă

pe buzele tale

se îngrămădesc

în colţul ochilor tăi

şi îşi fac loc prin nări

spre creier

mai cred şi acum

că numai aşa

puteam să te păstrez

în alcool

iubito

ca pe un flutur

cu un ac uriaş de gămălie

însângerându-ţi melancolic

ceafa.

Advertisements

10 thoughts on “Ca pe un flutur

  1. “muştele astea care se plimbă

    pe buzele tale

    se îngrămădesc

    în colţul ochilor tăi

    şi îşi fac loc prin nări

    spre creier” – ce imagine. Paul, iar ai reuşit să mă trimţi cu gândul în cele depărtări, trăind poezia. Felicitări, mi-a plăcut şi “însângerarea melancolică a cefei” iubitei. Mărturisesc că aceasta este una dintre poeziile care îmi place foarte, foarte mult…

  2. Esti un cititor extraordinar, Cristi, mai bun decat “scriitorul”:).. Ma bucur daca ti-a placut, dar ma bucur e putin spus:)..De fapt probabil ca stii cat de important este sa nu-ti fii singurul cititor:)..Sa ai o zi frumoasa si pe curand..

  3. intru si eu in sirul asta de comentarii sa iti spun ca blogul tau e pur si simplu captivant…am terminat mai inainte un referat fara sfarsit (am improvizat eu unul pana la urma, adica pana la sfarsit. deci s-a terminat) si ma gandeam ce-as putea face eu acum, ceva sa imi faca placere inainte de a trece la licenta. si amintindu-mi de blogul tau am avut o satisfactie grozava cand am vazut ca sunt vreo 5 posturi pe care nu le-am citit. fragmentul cu mara si cel cu reteta sunt grozave si ma bucur ca te duci la freiburg si ca esti rau cu plaiurile mioritice ca asa mai trezesti dorul de duca, care, zic eu, prinde bine. scuze, scriu prea mult zilele astea si se pare ca devine un tic :P.

  4. citind mesajul tau, imi vine sa spun ca mi-as dori sa scriu pe masura cititorilor mei:). Ma bucur daca ti-a placut fragmentul cu Mara..nici nu stiu cum l-am scris, ca sa fiu sincer, si mai ales nu stiu cui il datorez:).. sper sa scrii mult mai mult la licenta, si sa iti iasa bine..si dupa asta, sau in timpul asta, sau pur si simplu asa, in general, sa ai o zi frumoasa..

  5. iarăşi eu ajung pe aici la o oră atât de târzie, după o zi întreagă de filozofie ştiinţifică, şi mâine la ore, de trezit devreme…
    dar nu pot să nu scriu, căci nu mă lasă fiorii până acum…
    exasperante versuri, Paul… (în sensul bun al cuvântului, desigur!)
    aş vrea să zic ce mi-a plăcut cel mai mult, dar m-aş repeta.. căci mă regăsesc totalmente în comentariul lui Lisandru Cristian. =)

    p.s.: mi s-a crispat sufletul în timpul lecturii, sincer.

  6. din pacate, la ora aceea eu nu mai eram de mult pe aici..asa ca o sa te rog sa accepti raspunsul meu venit cu o “anume” intarziere:). De fapt nu pot da nici un raspuns..e dificil sa mai spui ceva dupa ce citesti un mesaj asa cum este cel pe care l-am primit eu acum. Nu ma pot decat bucura. Ca nu scriu chiar pentru nimeni, si ca nu scriu chiar aiureli..asta e foarte reconfortant..mai ales intr-o dimineata in care caldura ucide totul..pana si mustele si panzele de painajen si fluturii:)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s