…si alte povesti, scrise cu maneca umezita in cafea, ca sa-mi pastrez degetele treze. Sau despre cum am evadat din Bucuresti, despre cum am ajuns acolo – in Caransebes – cum am castigat un premiu – pentru poezie – si cum am cunoscut un poet: George Suru.

Acum mi se pare un titlu toata fraza asta. N-are a face. Sau are. La ora asta nu mai pot sa scriu decat in titluri. Adica asa cum scriu acum. Pe Roxana am vazut-o astazi, dar nu ne-am salutat. Fuma, si avea mana ocupata m-am gandit. Probabil asa si era. Dar n-are a face. Sau are. In Caransebes, intr-o cladire veche, aranjata cu mobila veche si cu fotografii vechi s-au recitat poezii. S-a vorbit. Despre George Suru o sa scriu cate ceva. Acum nu! Nu, pentru ca abia ma misc de la o litera la alta. Asa cum te tii de mobile in timpul unei ameteli. Cand Roxana mi-a trimis mesajul eram intre mobilele astea, ametit, si incercam sa ma tin pe picioare. Nu era atunci momentul sa desfasor argumente sofisticate despre lucruri simple. Dar n-are a face. Sau are. Oricum, o sa ma prajesc acum la un somn bun, de vreo 12 ore pana dimineata, cand totul o sa aiba alte intelesuri.

Dimineata cand esti odihnit, esti cu o zi mai tanar decat ziua precedenta. Imbatranim mai ales serile, cand citim pana ne dor ochii si ne spalam pe dinti pana ne sangereaza gingiile. Imbatranim brusc, mai ales atunci cand ne zdrobim in autobuze si in tramvaie unii de altii ca niste meduze. Atunci pierdem cei mai frumosi ani din viata. Dar n-are a face. Sau are?

Advertisements

13 thoughts on “Caransebesul in doua zile..

  1. frumos Caransebesul! eu am calatorit noaptea trecuta cat altii in… mai multe. in visul meu, mergeam/eram cu sora-mea la Timisoara. in visul ei (aceeasi noapte) ea mergea/era cu mine la Iasi. (in realitate, n-am vazut orasele astea decat din tren. si ea la fel!)

  2. @MC
    la mine lucrurile stau exact pe dos..abia in seara asta am reusit sa iau o pauza de calatorit, dupa doua drumuri cu trenul de peste 8 ore..si, desigur, n-am visat nimic..ar fi fost prea obositor..cred ca nu numai pentru mine, si pentru trenuri..sa ma plimba atat, dintr-o parte in alta

    @Cristi
    aproape ca adormeam scriind..ar trebui poate sa incerc sa scriu in somn..poate asa as deveni scriitor!:)..

  3. ah, ce gresala! nu MC vroia sa scrie mai sus, ci eu!
    a propos de scris in somn, am scris, odata ca niciodata, pe intuneric. aveam 13 ani..

  4. @ Dia (prezentandu-i scuzele:)
    la 13 ani eu scriam pe usa de la lift, cu creta albastra, transformand “copiii sub 14 ani nu au voie cu ascensorul” in “copiii sub 13 ani….”; altadata faceam din “nu” un dreptunghi gros, tot cu creta. Apoi, cand am facut 14 ani, ne-am mutat intr-un apartament la parter:)..
    de asta, poate, n-o sa fiu scriitor (doamne, ma obsedeaza ideea asta)! Daca am fi ramas acolo, cine stie ce poezii as fi ajuns sa scriu pe usa liftului si cine stie ce critic de bloc m-ar fi bagat in seama..mai ales ca eu ma luam foarte in serios.

  5. Ma intreb atunci daca o astfel de poiestire survine doar atunci cand te imbatraneste seara, daca pentru ea platesti din cei mai frumosi ani sau dimpotriva daca ea iti spala sangerarea gingiilor si te pregateste pentru dimineata..

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s