Strazile îndrăgostite se mută mereu, cresc şi înfloresc acolo unde nu suntem noi. Pe o stradă îndragostită o văd plimbându-se pe Mara. E un vis. Eu nu sunt acolo. Eu nu exist. Eu e o porcărie. M-am plictisit să spun eu. Să încep cu eu. Eu şi gata! Atunci Mara întoarce capul. Priveşte, căutându-mă cu privirea, până la capătul străzii îndrăgostite. Mara mă caută cu privirea până în cuvintele astea cu care scriu şi cu care începe strada îndrăgostită. Strada care se termină cu sandalele Marei, cu genunchii ei rotunzi, cu vârfurile degetelor ei care se leagănă prin aer, erotizându-l. Mara e ca o vibraţie luminoasă care se mişcă de la un spectru la altul. Nu mă poate însă vedea, atât de deşi sunt copacii depărtării. Iar eu iau cu mine mereu toată depărtarea dintre noi, aşa cum ai împinge o sanie pe zăpadă.

Advertisements

12 thoughts on “Strazile indragostite (poiestire)

  1. Aș trece-o și pe Mara în blogroll…
    O să mă mulțumesc cu tine …până ne-o ”povestești” de tot 🙂

  2. pe Mara?? dar pe Mara n-o pot gasi nicaieri! Mara a evadat pur si simplu din mine si m-a lasat aici..si asa e, eu abia daca pot s-o povestesc, cate putin..
    oricum, cred ca si Mara s-ar fi bucurat de vizita:)

  3. asa e; eu insa fac parte din categoria celor care nu vad panselutele din cauza copacilor si palariile ciupercilor.. numai Mara mi le arata, sarindu-mi din trup, ca dintr-o teaca:)..dar Mara.. de fapt, stii, nu?

  4. “Strazile îndrăgostite se mută mereu, cresc şi înfloresc acolo unde nu suntem noi” – ce poţi să mai spui atunci când citeşti o frază atât de frumoasă? Spun şi eu ca Andi – aş trece-o pe Mara la blogroll…

  5. intinde palma atunci, si Mara o sa vina si o sa se prefaca in ea insasi, in causul palmei tale. Pe Mara o recunosti mai ales dupa usurinta cu care nu exista. Iar strazile indragostite, cum zic, se muta mereu..

  6. …aşa cum am să mă mut şi eu din tren în tren, din loc în loc. Iar Mara o să mă aştepte în fiecare gară! o să mă ia în braţe şi o să-mi spună că i-a fost dor de mine. nu-i aşa?

  7. Pe Mara o dor ochii de lumea asta..de asta se preface atat de rar ca exista. Cred ca Marei ii e dor de tine..Am simtit asta, la ultima intalnire.. Daca Mara, atunci urmatoarea poiestire ti-ar fi dedicata tie:)..despre unde e ea, si …atat.

  8. m-aş bucura enorm să ştiu că există şi o bucăţică de mine în această “poiestire” =)

    mi-a plăcut mult)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s