atârnam grea de pleoapele tale

spânzurând în văzduhul rece

cu tălpile netede mângâind

aerul orb care se răsucea în avânturi

spânzuram

cu unghiile înfipte

în pleoapele tale

neasemuite alunecam

cu tălpile umede

pe luciul umerilor tăi

globii mei oculari

abia înmuguriţi

schimbau uneori lumina-

ntre ei

de ce? mă-ntrebai

dezgolindu-mi linistit sânul

sorbindu-l

de ce?

şi se făcuseră toate un praf fin

lipicios

care ne îngreuia respirarea.

Advertisements

3 thoughts on “Din oglinda

  1. “…spânzuram cu unghiile înfipte în pleoapele tale neasemuite alunecam cu tălpile umede pe luciul umerilor tăi” – folosirea verbului “spânzura” mi se pare o fericită clipă de inspiraţie. Dă o putere şi mai mare, o forţă suplimentară celor care urmează. “Unghiile înfipte în pleoape” – superb…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s