M-am gandit sa va transmit si voua una dintre vechile mele framantari – una dintre framantarile perene ale filosofiei (si nu doar in ipostaza esteticii) si ale literaturii. Care este adevarul poeziei? De unde necesitatea ei, indispensabilitatea ei?

Exista o esenta a rostirii poetice? Iar daca exista, este ea perena, sau are un destin istoric, fiind intr-o continua transformare? Apoi tine aceasta “esenta” de exprimarea unor sentimente si trairi umane, sau presupune o deschidere mai vasta catre un orizont de intelegere in afara ratiunii calculatoare si a inflexiunilor afective?

Are poezia (literatura in genere) rolul unui catalizator emotional, are ea o responsabilitate care tine de sfera eticului, sau este scop in sine, facut de dragul lui insusi, frumusete in stare pura, imponderabila?

Advertisements

11 thoughts on “In ce consta caracterul indispensabil al cuvantului poetic? – propunere de dezbatere

  1. Eu pot doar să-i plagiez pe: Breton (care zice despre poezie că: “cet esprit qui nous occupe” – spiritul ăsta care locuieşte în noi), Michaux (“un imponderable qui peut se trouver dans n’importe quel genre” – ceva imponderabil care se poate afla în orice gen literar), Leiris (“la poesie est partout parce q’elle est en nous” – poezia e peste tot pentru că e în noi). Desigur, acum sunt preocupat de suprarealişti şi de-aici vine mon penchant (înclinaţia mea, dar sună mai frumos en francais). Şi mai cred că poezia e un prezent mereu re-editat numai şi numai de dragul lui. sau al ei.
    cu drag, MC. : )

  2. Draga MC, esti cel mai talentat plagiator din cati cunosc:). Ma mai gandesc daca esti un plagiator suprarealist sau nu:)..Oricum, atunci cand spui ce crezi tu, o aud parca vorbind pe Dia:)..apropos, te rog sa-i transmiti salutarile mele..

  3. Un cântăreț american a scris aseară un mesaj… m-a năucit cu simplitatea și onestitatea lui:

    ”If a picture’s worth a thousand words, what’s a poem worth?”
    Lauderdale se numește…

    NB

  4. Bai Paule, cum adica sa nu i sa poata raspunde?
    Pai, ii raspund eu mintenas…
    Calculam imaginiile po(i)etice pe care le contine poemul, apoi le inmultim cu 1000 si dam raspunsul cu o preciziune cat se poate de precisa.
    Deci, practic, e vorba de un algo(ritm) la mijloc…
    Ce mare scofala!

  5. Mai Iulica, se simte ca lucrezi la o dizertaitie pe logica! pai daca si in poezie discutam de precizie, atunci ce sa mai:)…dar ca sa fiu sincer, cineva rade aici langa mine si iti da dreptate:))….

  6. cine-cum-când râde acolo lângă tine? 🙂 (ah, da, i-am transmis salutările tale. ţi le trimite înapoi. adică nu ale tale, ci ale ei). MC.

  7. Iulian ar trebui, sunt convins de asta, sa stie..adica el isi imagineaza ca atunci cand pleaca – ca sa poata scrie, cum zice el, dar cine il crede – eu raman aici de capul meu; ei bine, draga MC, nu e deloc asa. Si daca asta credeti, atunci gresiti.. EU nu pot sa scriu decat daca cineva sta in spatele meu si citeste tot ce scriu (e drept, mai si corecteaza uneori greselile de gramatica, pentru ca, pe caldura asta, imi mai scapa si mie:)..Sper ca Dia a primit si pe alta cale salutarile mele, nu numai de la tine:)..

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s