la capătul scărilor

în camera cu ferestre

rotunde

eliza adormise

vânată de oboseală

şi timp

la sfârşitul unei aşteptări

duhnind a secunde

se întunecase aproape

când am intrat

în urma uşii închise

noaptea apucase să muşte

vârsându-şi depărtarea din prag

iată-mă iarăşi

credeam

la adăpostul luminii

în camera împărţită în doi

de visul elizei şi de foşnetul

mâinii ei care mângâia

plămânii mei

plini de vise şi moi

Advertisements

7 thoughts on “Elizei, pentru ca nu exista

  1. “la sfârşitul unei aşteptări

    duhnind a secunde

    se întunecase aproape

    când am intrat

    în urma uşii închise

    noaptea apucase să muşte

    vârsându-şi depărtarea din prag” – se spune că nu este prea bine să folosim cuvinte mari pentru că dau senzaţia de exagerare. Dar eu nu mă tem de astfel de cuvinte atunci când îmi place foarte mult ceea ce citesc: briliant…

  2. Iti multumesc, Cristi, pentru cuvinte. Cred insa ca cititorul a fost mai bun decat scriitorul:) (daca pot sa folosesc cuvantul asta, scriitor)

  3. Ei, dacă tot nu există, hai s-o iubesc și eu …. 🙂

    Plămânii mei plini de vise…hm…o să mă bântuie miresmele tale …

    NB

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s