Toţi aşteptaseră momentul în care avea să înceapă jocul de cărţi ca pe cel mai important eveniment al zilei. Ce se întâmpla în afară de asta nu prea interesa pe nimeni. Numai Franţi avea copii, mai precis un băiat, dar era deja într-a noua şi nu-i mai ducea grija. Când mai trecea pe acasă, îl mai întreba de note, de una alta. Bani îi dădea şi el şi mamă-sa. De altfel băiatul era descurcăreţ din fire. O luase şi el, de bine de rău, pe urmele lui taică-su, şi se întâlneau uneori în câte un bar. Băiatul fugea de la şcoală şi tată-su de la lucru. Faţă de Aurica amândoi păstrau o tacere mormântală. În secret însă, se mai împungeau amândoi, dar în rest se înţelegeau bine.

Lasă-l mă să-şi trăiască anii, că şi noi ni i-am trăit pe ai noştri, ne explica Franţi filosofia după care îşi educa fiul, în timp ce bătea cărţile, în viteză, etalându-şi talentul.

Tucă găsi şi el ceva rezerve de entuziasm, ce jucăm, băieţi, în seara asta?, rosti rar, mestecând de probă o scobitoare, după ce o învârtise ceva vreme printre degete. Apoi îşi luă seama, plescăind din buze, şi sorbi o gură de cafea. El ar fi jucat orice, dar parcă avea, mai mult ca niciodată, poftă de o cruce. Franţi, care mânuia concetrat cărţile, se opri ca să privească spre ceilalţi la fel de întrebător. Atâta vreme cât avea să câştige, nu îi prea păsa ce jucau. Erau chestiuni de detaliu.

Perioada negocierilor nu dură prea mult, şi majoritatea s-a supus bucuroasă alegerii lui Franţi, aflat el însuşi în incertitudine. Avea să se joace şeptică, şi taberele fuseseră îndelung disputate. Cu Nicu nu prea voia să joace nimeni după ce auziseră povestea lui Franţi. Tucă însă n-avea nimic împotrivă să piardă, şi acceptă imediat să joace cu oricine. Chiar şi cu Nicu. Totul era aşadar stabilit.

Fiecare ţinea cu grija cărţile, le privea rar, cu mişcări agile din coada ochiului, ca la un veritabil campionat naţional. Jucătorii erau concentraţi, se supravegheau unii pe alţii pe furiş, nu aveau încredere nici în partenerii lor; ia arată mâna aia! Nu, nu, păi stai aşa, da’ tu cu ce ai dat tura trecuta? Franţi arătă cu o mină resemnată dama de ghindă pe care o cunoştea toată lumea, după semne, fără să întoarcă pe faţă cartea. Nicu căuta el însuşi în cărţile lui, răsfirându-le cu mâna; apoi păru că se lămureşte; nu aia măi meştere, lasă că aia o ştim noi, da, da, o ştim. Franţi căuta nervos prin cele trei mâini câştigate de el până atunci, ca să-i dovedească lui Nicu că nu trişease.

Aşa. Deci când am dat eu cu asul de tobă n-ai prins, nu? Uite vezi, arătă Nicu, destul de calm încă. Până aici bun, nimic de zis. A doua oară ai prins, da’ a prins şi Tucă, uita aici şaptele de ghindă. Îl vezi, da? Nicu se aplecase peste masă şi răsucea cărţile de pe o parte pe alta, fără să poată concepe că Franţi ar fi reuşit să câştige jocul fără să trişeze. Tucă îi privea impasibil, şi oarecum amuzat, concentrându-se să păstreze echilibrul fragil al scrumului care se aduase în vârful ţigării, lasă Nicule că îi batem tura asta, zise molfăind capătul ţigării pe care îl îndesase prea mult în gură.

Nicu nici nu se gândea la aşa ceva, păi da, mă’, aşa vezi; deci dă tu mânuţa asta înapoi. Sigur. Nu, nu, stai aşa, aia cu aşii, lasă potloagele la tine, cei asta; păi ce facem aici, ne jucăm, sau ce facem? Măi maestre! Franţi cedă o mână după ce Nicu confecţionă o regulă numai bună să fie încălcată de acesta, care însă făcuse la rândul lui o şmecherie şi mai mare şi era mulţumit că rămânea cu punctele câştigate din cele două mâini.

Jocul se reluă, însă mecanismele de supraveghere erau turate la maxim şi nimeni nu-şi mai permitea luxul să soarbă din cafea. Să-şi aprindă o ţigară, nici gând. Numai Tucă era liniştit, şi mulţumit că juca de partea lui Nicu; ăsta ar fi fost capabil să te învârtă o jumătate de noapte şi să îţi facă timpanele tăiţei, numai ca să câştige înapoi o mână de două puncte. În seara asta însă Nicu se întrecea pe el însuşi. Şi o făcea pentru că trebuia să suplinească într-un fel lipsa de noroc, cu celelalte calităţi, nu puţine, care ar fi putut face din el un jucător desăvârşit.

Advertisements

4 thoughts on “Tuca, Nicu, Franti si o partida de carti…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s