Eu m-am gandit la asta – bine, e drept, nici n-am avut cine stie ce timp – dar poate gasiti voi ceva mai bun in loc. Si daca gasiti, va rog sa nu va deranjati sa-mi spuneti, sa nu strigati orzul la gaste, ca pe o ureche le intra, pe alta le iasa, asa asimptotic. Deci ma gandisem cat de usor e, adica cu cata usurinta se poate renunta la cele mai frumoase vise, pentru a fi fericit.

Parca suntem toti niste personaje de romane, pana si voi care atarnati, vorba lui Nichita, ca le zicea mai bine decat mine, de capatul privirii care va soarbe ca pe niste babe-oarbe ce sunteti (cu “u”, ca asa-i-n tenisul pe echipe jucat la academia romana, atunci cand nu ploua si joaca un pocher ca sa le vina inspiratia pentru lucrarile ale magnifice pe care le scriu:)

Bai ce chestie!

Advertisements

7 thoughts on “De-ale nimanui

  1. “Deci ma gandisem cat de usor e, adica cu cata usurinta se poate renunta la cele mai frumoase vise, pentru a fi fericit” – ce coincidenţă, chiar despre fericire scrisesem ceva… Totuşi, cred că nu ar trebui să renunţăm la ceva pentru a fi fericiţi…

  2. cred ca fericirea e un lucru simplu, care se poate obtine cu cateva sacrificii importante:)..de asta cred ca nu prea merita sa fii (prea des) fericit..mai bine asa, ne-

  3. “La mai toate cele doua”)..eu nu lucrez, sa stii, cu numere fractionare:)..Si totusi cred ca la vise nu poti renunta nicicand de-adevaratelea. (p.s. Mi s-a defectat tasta “r”, va rog ajutati-ma:)!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s