Câte astfel de busole vor fi fost fabricate înainte ca cel care se pricepea să le alcătuiască să fie confiscat de pesta care a triplat viteza cu care se trecea pe lumea cealaltă, înscriind sudul Portugaliei şi o bună parte din teritoriul actual al Spaniei între cele mai bune echipe la acest sport de altfel firesc, nu s-ar putea spune – n-ar avea nici un rost să ascundem lucrul acesta – cu exactitate, aşa cum probabil ar fi fost pe placul cititorilor noştri, şi – lesne de înţeles – aşa cum ne-am fi dorit şi noi. Au existat câteva documente desigur, care aminteau în treacăt de această invenţie şi dădeau unele detalii cu privire până şi la modul exact de fabricare, însă ele au fost distruse în incendiul care a mistuit în timpul Primului Război Mondial podul mănăstirii de maici în care erau păstrate. Speculaţii şi zvonuri vor exista însă întotdeauna, dar noi nu ne vom coborî la nivelul acestora. Astfel că cititorii de bună credinţă ai acestor rânduri vor trebui să se mulţumească cu informaţia că una dintre acele busole electrice –  cărora le era ataşată o mică morişcă cu apripi dintr-o hârtie rezistentă la apă, capabilă să genereze suficient curent cât să alimenteze busola de care era legat – au intrat, fraudulos desigur, în posesia căpitanului Saragoza, fiul nelegitim al unui pescar portughez.

Din acest punct însă, firele povestirii se complică iremediabil, astfel încât ne vedem datori să urmărim pe de o parte destinul acestui căpitan, încă de pe vremea când nu apăruse molima care accelerase uluitor ritmul de trecere pe partea cealaltă a oamenilor şi cailor deopotrivă, şi împotriva căreia medicina şi magia făcuseră front comun ca la Verdun – şi cu rezultate comparabile în ceea ce priveşte numărul de morţi şi dispăruţi – concentrându-ne în acelaşi timp asupra tuturor acelor personaje cărora le-a fost dat să ţină în mâini obiectul acela straniu, ce îşi depăşise cu mult timpul şi a cărui existenţă se prelungeşte în mit şi legendă. E clar pentru toată lumea că ochiul cu aripă (aşa cum fusese numită busola în una dintre acele documente dispărute despre care am amintit anterior) nu a picat pur şi simplu din cer în braţele căpitanului Saragoza, şi că toată priceperea lui de marinar nu i-ar fi putut aduce sfera aceea înaripată, de ale cărei virtuţi nu vom vorbi niciodată suficient.

Ca o curiozitate şi tot ar trebui amintit faptul că unii dintre cei care au avut-o în păstrare fie şi pentru câteva săptămâni nu s-au dumirit nicicând ce ar putea fi, şi au folosit-o în tot felul de ritualuri, pe seama ei punându-se şi o serie întreagă de minuni care ar părea fără îndoială nişte banalităţi pentru medicina actuală, dar care demonstrează încă o dată că ochiul acela cu aripi – aşa cum fusese numit într-una dintre cronicile pierdute în timpul marelui cutremur de pâmânt care a distrus zeci de mii de locuinţe de pe teritoriul actual al Portugaliei – era cu mult înaintea timpului său şi ţinea neapărat să-şi făurească propriul destin.

Advertisements

3 thoughts on “Bolile de piele la trilobiti 4

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s