(Marei, oricum ar chema-o)

ai adormit undeva în afara mea

cu spatele sprijinită de trunchiul de nuc

ca şi când ai fi fost visată şi visul

era abia la-nceput

(eu îţi citeam de parcă n-aş fi ştiut)

păienjenişul luminii îţi desenase obrajii

cu nervuri complicate de frunze

care se prelungeau afară din vis

ca nişte falange confuze

(eu îţi duceam cuvintele până la buze)

amiaza era ca un praf fin, lipicios

care ne durea şi ne îngreuna respirarea

ca şi când, revărsându-se, lumina

se făcea sărată ca marea

(eu îţi sorbeam de pe buze, pe rând, roua şi sarea)

la depărtare de câteva ore

de îmbrăţişarea ta somnolentă şi moale

în care locuiam ca-ntr-un vis

înserarea începea să coboare

picurând de pe frunzele amare de nuc,

umezind marginile visului nostru

(care era abia la-nceput)

Advertisements

5 thoughts on “Rondelul inceputului (nereusit)

  1. înserarea începea să coboare, aşa cum în japoneză nu există verbul “a ploua” sau “a ninge” ci întotdeauna “ploaia cade”, “zăpada pică”. Visul începe. : )

  2. toate cele bune, Paul, un gand bun din ardeal, as vrea si eu sa mai scriu, sper sa imi vina pohta !

    cordial,

    Iulia

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s