Nu, nu-mi păsa, putea să râdă oricât ar fi vrut, putea să plece şi să nu se mai întoarcă; şi cu mine putea să se întâmple la fel de bine orice, indiferent orice, dacă tot eram acolo, ca o amintire vagă ce nu mai era a mea. de asta nici n-am spus nimic tot drumul. ea se hotărâse deja cred şi tăcea. nu era nimic dacă ne-am fi aşezat pe o bancă. dacă stăteam, fără să ne privim, ca şi când lemnul băncii ar fi înverzit în noi până în pupile, până în rotule, până în unghii. nu mai aşteptam nimic şi atunci a izbucnit în plâns ema, ca şi când plânsul ei ar fi fost o reacţie viscerală a corpului pe care nu-l mai putea stăpâni. abia atunci mi s-a părut c-aş fi putut s-o privesc, că aş fi putut măcar să-mi răsucesc capul să vad cum plângea ema, tremurând, cu pumnii strânşi sub bărbie, să văd cum i se usca pe obraji şi cum i se prelingea de-a lungul maxilarului seva umedă şi cleioasă, cum tăcerea ei se lichefia ca şi când ar fi fost aşa mai uşor suportabilă. ea era ema v-am spus-o dar nu m-am gândit nici eu prea mult la asta; şi eu eram, adică aveam un nume – pe care cineva l-a strigat în urma mea, de câteva ori, ca şi când ar fi încercat să mă prindă de mânecă. ca şi când cineva m-ar fi ajutat să dezbrac haina prea strâmtă a numelui care atârnase de mine ca de un cui. am plecat fără să răspund; şi dacă aş fi răspuns, cine ar fi răspuns cui?

Advertisements

6 thoughts on “ea era ema (poiestire)

  1. si unii s-ar putea gandi la faptul ca daca scoatem litera E din ecuatia “ema era”, rezulta “mara”. : ) (sau poate numai eu am preocupari absurde la ora asta!)

  2. noaptea, Dia, toti suntem absurzi..si cand dormim atingem gradul ultim de absurdite..n-am inteles niciodata cum niste oameni seriosi, adeseori trecuti de 40 sau de 50 de ani, dorm linistiti toata noaptea ca si cand nu i-ar costa nimic. iti spun sincer, eu cu absurdul am o relatie speciala; si asta se vede uneori, bunaoara, acum. deci asta e, cu dormitul; nici nu-mi vine sa cred in ce lume traim! da’ nu mai zic nimic..

  3. depinde pentru cine; pentru cel care plange sau pentru cel care trebuie sa priveasca; cred ca, pana la urma, plansul e o forma de apropiere a celuilalt, o implorare a celuilalt..nu stiu
    o seara buna si tie!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s