Mi se părea că am o bucată foarte subţire de lamă în plămânul drept; seara, când mă puneam în pat simţeam cum aluneca spre lobul superior, o vedeam foarte clar dacă închideam ochii, în spaţiul dintre pupilă şi pleoapă; pentru o secundă se muta acolo şi aproape că-mi era frică să clipesc; apoi respiram şi-mi dădeam seama că aerul o făcea să vibreze, că se mutase iarăşi în plămân, şi că dacă aş fi vrut, aş fi putut să-mi mişc pleoapele în voie. gândul că aş fi putut mă făcea să nu mai vreau. mă grăbeam să adorm, respiram atent, încercând să controlez poziţia lamei care se răsucea foarte uşor, secţionând capilare, de fiecare dată când respiram. în somn mă răsuceam pe o parte, uitând de ea, şi mă trezeam cu o durere ascuţită în stomac. mă ridicam din somn ca dintr-o stare de leşin; până la baie ajungeam sprijinindu-mă de mobile, aproape fără să deschid ochii, încercând să rezist. înainte să ajung nu mă mai puteam stăpâni, muşchii abdomenului se comprimau ca nişte pistoane care explodau în gât. vomitam cu capul aplecat deasupra chiuvetei până când auzeam sunetul clar al unui bucăţi de metal lovindu-se de pereţii din porţelan ai chiuvetei. apoi îmi era mai bine, durerea se dizolva, aş fi putut să mă întorc în pat. aş fi putut să adorm liniştit. nici nu ştiu cum se întâmplau toate astea. apoi, imediat, era dimineaţă şi trebuia să mă ridic din pat, să mă îmbrac şi să plec. Făcând toate astea, aproape că nici nu simţeam bucata foarte subţire de lamă care se mişca imperceptibil undeva, în partea de sus a plămânului drept, secţionând capilare de fiecare dată când respiram.

Advertisements

12 thoughts on “De fiecare dată când respiram (poiestire)

  1. servus…
    se zice ca avem fiecare astfel de lame in noi care cersesc sa fie descoperite, iar cind facem greseala sa le bagam in seama nu mai scapam de ele 😉
    toate celoe bune!

  2. Imi plac incursiunile acestea senzoriale. Le-ar sta foarte bine intercalate intr-un roman de dragoste, psihologic.
    O zi cu soare, Paul.O sa ma trec pe aici 🙂

  3. Multumesc pentru vizita si pentru urare, Gabi:) adevarul e a soarele e frumos, dar eu ma cam sting acum dupa iarna; vreau sa fie iarna, si gata:)..
    esti oricand bine-venita (sper ca si eu sunt:)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s