Eu cine dumnezeului eram? mă îmbonăvisem de frica asta, de frigul care îmi dizolva pupilele dacă nu ţineam ochii strâns închişi, atât de strânşi de parcă aş fi avut dinţi în loc de pleoape. ştiam că dacă deschideam ochii, cristalinul mi-ar fi îngheţat pe loc, că privirea mea s-ar fi făcut un fel de ace de sticlă şi că n-aş mai fi plâns niciodată; eu aveam nevoie să plâng, viaţa mea depindea de asta. era groaznic să nu poţi deschide ochii; era groaznic să stai la o distanţă atât de mare de lume, ca şi când ai fi murit deja. nici mâinile nu mi le mai simţeam, dar abia apucasem să mă gândesc la asta. simţeam numai că de la umăr în jos eu încetam să fiu şi începea altcineva. eu cine dumnezeului eram? mă chinuia întrebarea care ajunsese până la mine si care nu era a mea, într-adevăr, îmi dădeam seama de asta abia acum, eu n-aş fi putut întreba aşa, eu n-aş fi putut nici măcar vorbi; nu mi-ar fi trecut prin cap într-o mie de ani să mă gândesc la asta, eram mulţumit cu mult mai puţin, aş fi fost mulţumit să pot deschide numai o clipă ochii, să iau lumea cu mine, apoi aş putut să mă scufund iarăşi, întunericul ar fi fost mai uşor suportabil. şi atunci când planul începea să-mi mijească în minte, cineva a trebuit să gândească pentru mine gândul ăsta, eu cine dumnezeului eram?, ca şi când m-ar fi descoperit cu surprindere acolo unde s-ar fi aşteptat să fie cu totul altcineva. şi atunci, de mirare, de curiozitate, de ciudă, voind  să văd eu însumi cine eram, am deschis ochii; nici n-am mai apucat s-o întreb cine dumnezeului era ea, că mi-a răspuns înainte să reuşesc eu să mişc vreun cuvânt; ea era Mara. acum era rândul meu să aleg cine sînt.

Advertisements

7 thoughts on “Visul (continuare)

  1. tu erai Mara, Mara era… tu:)
    ti-am mai zis? cuvîntul ala nemtesc pe care nu reusesc sa mi-l amintesc
    of, doar traducerea aproximativa: sinele tau in minele meu, minele meu in sinele tau… ceva in halul asta:)))

  2. poate o sa mi-l amintesc eu:)..acum insa nu-mi trece nimic asemanator prin cap..numai traducerea lui “aproximativa” in engleza, fredonata de Mara, candva:
    “I like your head on my shoulders”
    eu, din pacate, a trebuit sa aleg cine sint..a trebuit, cum zic, sa ma nasc; dar pe cine mai intereseaza asta?..

  3. aaaa…
    tu te-ai nascut? mie nici acum nu mi-e clar: m-am nascut ori am fost nascuta? cred ca-i ramasita nedigerata pina la capat din complexul lui Oedip:) pe care nu-l agreez dar ‘m-au indoctrinat’, greu sa scap(i) din tipare cind ceilalti fac matrita

  4. forma reflexiva a verbului astuia in limba romana spune mai multe decat m-as fi gandit eu sa spun; dar e bine, ma simt multumit, adica ma simt bine reprezentat de cuvinte; e drept, mai sufar uneori, cand nu-mi reuseste auto-nasterea asta, dar pana la urma nimanui nu reuseste atat de des; sunt, pana la urma, un exemplar fericit..

  5. Pingback: polimedia.us/fain/

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s