Am să fac un pas în afară şi am sa ies din campul de forta al acelor cateva minute în care, după discursul lui Geoana, singurul discurs de presedinte pe care l-a tinut de când a început acestă campanie, am crezut într-o altă Românie. O Românie eliberată de cel care a intreţinut, în ultimii ani, un conflict permanent în clasa politică, cu care şi-a hrănit poziţia. O Românie cu un guvern stabil, condus de un independent, de un om neimplicat în jocurile de putere de la Bucuresti, un premier jucător, şi nu un premier jucărie.

Am să fac un pas în afară încercând să ies şi din jocurile mizerabile ale celei mai pefide campanii electorale din câte s-au desfăşurat vreodată în ţara asta. O campanie îndreptată împotriva lui Băsescu, care însă s-a sufocat în ea însăşi, în invective, dovezi dintre cele mai coonvingătoare, casete, argumente valide sau inutile. S-a aruncat, la grămadă, totul, şi n-a mai rămas din toată campania aceasta negativă decât încrâncenarea şi ura. Datorită lor Băsescu a redevenit eroul suspendat de cei 322. Omul „altor coordonate istorice”. Asa a fost perceput, în mod evident, din afară. Şi, într-o proporţie mare, şi dinăuntru.

Am să fac un pas în afară şi faţă de contestarea alegerilor, un mecanism inutil destinat să lungească chinurile unei naşteri ratate. Unei bucurii pe care a trebui să o înghiţim la loc, să ne-o interzicem. O bucurie nescută moartă, a cărui manifestare va rămâne în zestrea colectivă a acestui popor.

Dincolo de aceste distanţări, nu-mi mai rămâne să spun decât că românii au primit România pe care şi-au dorit-o. O Românie condusă de un om care are toate pârghiile puterii, şi care mai este pe lânga asta garantul aceloraşi puteri. Din Vlad Ţepeş, Băsescu a luat totul, mai puţin principiile. Sunt ferm convins că ne vom convinge cu toţii de asta în următorii cinci ani. Asta, desigur, dacă Băsescu nu se va schimba. Dacă nu va deveni împăciuitor. Dacă va scăpa de drogul puterii care îl face să se creadă un fel de supra-om invincibil.

Dacă se va întâmpla aşa, dacă România va trăi bine, va scăpa de marea corupţie şi va deveni o democraţie „mai convingătoare” promit că îmi voi face public mea culpa şi voi accepta că m-am înşelat. Că n-am văzut bine. Şi, pentru binele tuturor. Sper să fie aşa. Până atunci însă, îmi  voi păstra poziţia la care n-am ajuns fiind „împins” de posturi, diurne sau fonduri pdl-iste, ci încercând să cântăresc cât mai bine situaţia actuală deteaşat de orice altceva. Aşa cum ar trebui să facă fiecare dintre noi.  Pâna atunci însă, mă voi declara dezamăgit de toţi acei intelectuali care şi-au trădat convingerile, şi au reuşit să-şi auto-inducă sentimentul că fac ceea ce trebuie, şi încă mai dezamăgit de aceia care, văzuţi cu sacii în căruţă, n-au mai avut nevoie de alte argumente. Toţi aceştia, ca şi acei români care au votat cu Băsescu şi care se vor căi pentru votul lor, au parte de intelegerea mea. In fond, toti putem gresi.

Advertisements

6 thoughts on “In loc de epilog si ceva in plus

  1. Oricine ştie că s-a fraudat. Şi nu poţi sta cu sila, când 60% te resping. În 2004, când a ajuns tot prin fraudă, tipul nu stârnea oroarea de acum… Zic să urmărim ce se mai petrece, deşi aş vrea câteva zile de respiro.

  2. Domnule Vania,
    Adica vreti sa spuneti ca in 2004, daca Basescu nu frauda alegerile, ar fi castigat Nastase. Si mult mai bine era asa… Sau ma insel eu cumva?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s