Anii trecând…

Câte cercuri poartă trunchiul tău, suflete?

simt fierbintea lava de gând

pe coardele-apusului răsucindu-se.

Uimit, în oglinda apei îmi tulbur chipul

cu mâna frângând în cercuri undele,

aşa cum tulbură corbii zenitul

gonind cu aripile lor fumurii secundele…

E-atât de toamnă,

şi păsările sufletului meu

se prăbuşesc în Dumnezeu

s-adoarmă.

În tăcerea domoală ca un drum de care,

gândul se năruie ca o cetate prădată;

numai apele privirilor tale

nu vorbeau de apus niciodată.

Advertisements

13 thoughts on “amintire (scrisa in 2003, pe vremea cand nu scriam poiestiri)

  1. Nice!
    Mi-ai cerut un schimb de link. Il accept. Astept sa imi spui si cu ce nume vrei sa te adaug in blogroll. Raspunde-mi aici. Pe mine poti sa ma adaugi cu numele Achilianu
    sanatate…

  2. “E-atât de toamnă,

    şi păsările sufletului meu

    se prăbuşesc în Dumnezeu

    s-adoarmă”. îmi plac mult versurile tale. Le-am extras pe acestea pentru că mi se par sugestive în contextul în care poezia, deşi are o noanţă romantică, se termină plină de patos şi viu – “nu vorbeau de apus niciodată”. Frumos tare:)

  3. @ Marius Ola:
    e o poezie pe care am scris-o acum foarte mult timp si care e plina de lumea mea de alta data; o fotografie a trecutului..
    Merci pentru vizita, o sa trec si eu pe la tine..

  4. e o prelungire a fiintei tale, a faptului tau de a fi altcumva, alteori, sub alt chip si-n alta ipostaza…

    mai esti tu cel de atunci draga Phaul? esti tu cu totul altul cel de acum? mai ramane oare vreun “neispravit” de “invariant” care sa adune intr-un linistit apus chipurile tale toate, ipostazele tale imprastiate in negura si ratacirea vremurilor, anilor, lunilor, minutelor, secundelor ce de fiecare clipa ai fost, esti si vei fi, intotdeauna ca niciodata, atfel si neincetat acelasi sub alt chip?

    si peste toate acestea, fi-va oare eterna dainuire a celor ce-au fost, sunt sau vor fi? si chiar la buna intrebare: … de ce-ar fi sa fie?

  5. nu ma leaga de mine insumi, Victor, nici un “neispravit de invariant”; daca scriu, e ca sa pastrez legatura cu vietile mele trecute, scrisul e ca un muzeu, o memorie exterioara a mea in care descoperi mereu alte lucruri; sa vorbim despre “cine”-le meu; “cine”-le meu nu este nimic altceva decat aceasta miscare de risipire in vietile mele mereu trecute care se recupereaza prin aceea ca se pierde si se pierde prin aceea ca se recupereaza; miscarea aceasta care interpreteaza si se interpreteaza; miscarea aceasta care isi creaza propriul ei gol si isi regizeaza proprie prabusire.

  6. placuta poezia, imi aduc aminte cu ocazia asta de primele mele 2 poeme din 2002, apoi de pauza aceea de 3 ani, in care Cineva de sus s-a tot chinuit sa ma tina departe de vers (poate spre binele meu si al celor ce ma citesc. 🙂 . acum vazusi ca nu e niciuna pe site, tre sa le pitesc intr-o zi

  7. draga Iulia, spre binele nostru ar fi sa le putem citi. mie unul imi face placere sa mai arunc un ochi in oglinda care eram inainte.. e asa un fel de a ma privi de sus pe mine insumi;)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s