Dacă închid ochii nu mai ştiu unde sînt. dacă îmi amintesc mă adâncesc în trecut până dispar din prezent cu totul. mă mişc prin acum ca şi când ar fi vârful unui aisberg. pe măsură ce cobor mă adaug mie însumi şi devin mai uşor. apoi, când deschid ochii, sunt iarăşi aici şi mi-e sete. dar sînt aici într-altfel şi nu mai sînt eu. e ca şi când, e ca şi când… eu vreau lucrurile şi lucrurile nu mă vor pe mine; din aceste motive sînt singur. singur pe dracu’ cât de singur poţi să fii în fond? nu te mai chinui cu cuvintele astea. şi zic: bine mă’, da’ tu cine mă-ta eşti de te plimbi aşa prin amintirile mele ca şi când ai fi la tine acasă? e ca şi când, e ca şi când. sigur. nu era clar? eu înjurături ştiam câteva, dar nu voiam sa fac uz de ele; am ajuns aici din trecut, aisberg, ca şi când, nimeni nu mai înţelege nimic. ţine-te aşa de nas şi vorbeşte. îmi place mai mult de tine când vorbeşti aşa. acum întoarce-te şi valea. cu cratimă. dacă închid ochii, sigur o să dispară. asta am făcut, asta a făcut şi el. băi tolomacule, i-am spus, tu dispari. tu dispari, tu dispari. de dispărut nu-i ardea nimănui. şi uite, zic, mi-am amintit de drăcia asta, păi asta e treabă? fără explicaţii şi nu mai vorbiţi în acelaşi timp. de parcă putea cineva să-i mai facă să tacă. nici să-i numere nu mai putea, cu N mare. pentru că eram toţi obosiţi şi ţineam la oboseala noastră. pentru că pierdeam. eu pierdeam mai ales. şi îmi părea rău să pierd. şi totuşi pierdeam mereu, ca şi când aş fi fost născut pentru asta. eram genial, îmi spuneau toţi, când venea vorba de pierdut. o ştiam bine.  ţine-mă de mână când mi-e somn, am rugat-o. nu era deloc uşor s-o disting în mulţime. era undeva, o vedeam, era Mara. vreau să-mi fie somn cu tine. vreau să-mi usuc cojile obrajilor la caldura respiraţiei tale. te rog nu mai fă pe poetul cu mine. m-am săturat de ca şi când, e ca şi când. să simt limba ta moale mângâindu-mi legănat ţagăra care-mi bate în pleopă tulburându-mi vederea. disperarea mea, în ziare. să mă ghemuiesc în tine ca un fetus şi să uit; să mă vindec. nu mai vorbi sau taci, fă cum vrei. să adorm sorbind laptele sânului tău. să treacă dintr-unul într-altul, prin noi, aceleaşi artere şi vene. să simt coastele tale cum mă-mbrăţişează, îndrăgostite, ca nişte dinţi ascuţiţi de pantere. să aud foşnetul blând al plămânilor tăi de-o parte şi de alta a tâmplelor mele.   să mă cufund în tine ca într-o apă fierbinte, ca într-un alt trup al meu, ca într-un rug aprins, ca-ntr-o moarte… am rămas căutând: ca şi când, e ca şi când. de data asta ai mers prea departe. i-am întins Marei, plângând, un pumn de baloane colorate şi sparte.

Advertisements

17 thoughts on “e ca si cand, e ca si cand (poiestire)

  1. am savurat textul, mai ales de la “vreau sa-mi fie somn cu tine”, dar sfasitul e prea sincopat, as spune. mi-ar fi placut mai mult sa se continue ceva de genul “pe care le sparsesesm intr-un moment de…”

    imi face mare placere sa te citesc din nou, ca tuturora de altfel.

  2. “să mă ghemuiesc în tine ca un fetus şi să uit; să mă vindec. nu mai vorbi sau taci, fă cum vrei. să adorm sorbind laptele sânului tău. să treacă dintr-unul într-altul, prin noi, aceleaşi artere şi vene. să simt coastele tale cum mă-mbrăţişează, îndrăgostite, ca nişte dinţi ascuţiţi de pantere. să aud foşnetul blând al plămânilor tăi de-o parte şi de alta a tâmplelor mele” – ce pasaj, ce pasaj… Citesc, recitesc şi îmi place din ce în ce mai mult…

  3. Ma bucur, Amalia, sa aflu asta; sincer sa fiu, si eu incep sa ma simt mai bine:). nu m-am gandit la “Zeiger” pana acum; as fi curios sa stiu care e radacina indo-europeana a cuvantului astuia; dar cu greaca mea nu ma prea descurc; si poate nici nu e de acolo..

  4. multumesc Iulia pentru comentariul critic:). Si ma bucur mai ales daca a ajuns pana la tine un ciob din lumea asta a mea in care ma orientez tot mai greu..
    o seara placuta.

  5. sper ca nu supara latura mea critic-perfectionista. poate ar fi trebuit sa o limitez la propria persoana, dar aici am mers pe ideea ca chiar si un zece ar putea fi perfectibil. te citesc cu placere, domnisorule nota 10!

  6. Ce-ar fi, Iulia, daca nu m-ar critica nimeni; as scrie din ce in ce mai prost, pana m-as lasa de tot de scris:).. Asa ca imi prind bine criticile. Cu cat sunt mai multe si mai argumentate cu atat mai bine; asa mai invat si eu cate ceva;
    cat despre complimente, iti multumesc; si eu te citesc cu aceeasi placere:)

  7. “…un pumn de baloane colorate si sparte” Ce trist si incredibil de frumos in acelasi timp!
    Imi place tot mai mult sa te citesc!
    Multumesc…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s