– iartă-mi mâna care se sprijină de tine, şi mâna care te ţine îmbrăţişată, şi mâna care îţi mângăie părul; şi dă-mi lumina care se varsă peste pădure; şi dă-mi lumina care moaie clădirile şi flutură umbre peste lume; şi dă-mi lumina care luceşte în ochii tigrilor de zăpadă şi lumina care şiroieşte de pe ei ca nişte dâre, râzând; şi te rog, dă-mi lumina flăcării de lumânare cuibărită ca un sâmbure în… achena palmelor tale; – căuş, mi-a strigat, prăpădindu-se de râs – dumnezeule ce cuvânt! – am zâmbit şi eu, scuturând din cap ca şi când i-aş fi mulţumit; dă-mi lumina care picură de pe streşini, după ploaie, m-am prefăcut eu iarăşi, râzând, lumina din bălţile prin care aleargă tălpile goale de copii ca nişte fluturi, şi lumina care îţi înfloreşte irisul. – şi tu ştii, m-a întrebat Mara, încetând să mai râdă, că e un alt cer dincolo de cer? că dincolo de mâna ta care se sprijină de mine e o altă mână a ta şi încă una dincolo de ea? că dincolo de toate cerurile sînt alte ceruri, şi încă altele dincolo de ele, şi tot aşa la infinit? tu ştii, m-a întrebat Mara, că dincolo nu se poate ajunge niciodată, nu se poate trăi decât dincoace de dincolo, la nesfârşit? mâna mea de pe umărul Marei şi mâna mea care o ţinea îmbrăţişată şi toate celelalte mâini ale mele au amuţit. – dă-mi lumina care… am încercat eu din nou, apoi m-am oprit. te rog, am rugat-o aproape plângând, te rog nu-mi mai spune nimic, nu mai pot să aud. am simţit atunci dincolo de cuvintele mele celelalte cuvinte şi cealaltă mână a mea şi umărul Marei, şi dincolo de ele altele şi altele şi altele la nesfârşit, până n-am mai ştiut unde sînt, ca şi când s-ar fi făcut pretutindeni noapte. ca şi când m-aş fi rătăcit în celelalte cuvinte ale mele şi în cele de dincolo de ele. n-aveam puterea să fiu în acelaşi timp aici şi dincolo şi dincolo de dincolo şi undeva m-am prăbuşit, undeva, dincolo de undeva, mâna mea a căzut de pe umărul Marei, şi mâna mea dincolo de mâna mea a căzut de pe umărul Marei dincolo de umărul Marei, şi într-adevăr m-am prăbuşit la pământ, şi dincolo de pământ m-am prăbuşit la cer, şi dincolo… – am strigat: Mara!, căzând, şi strigătul meu a ţâşnit dintr-o dată dincolo, în celălalt strigăt al meu, şi dincolo de el, la infinit, ca seminţele dintr-un fruct, ca privirile dintr-un nud, ca auzul dintr-un om surd, ca un fruct copt dintr-unul crud, ca nordul dintr-un sud. – Mara!, am strigat, şi strigătul a început să rădă ca şi când dinadins n-ar fi vrut să fie auzit, şi râsetul strigătului meu a început să râdă ca un clovn, şi dincolo de râsetul strigătului meu, dincolo de viclenia lui de clovn, alte şi alte şi alte râsete s-au prăvălit peste mine ca o zgură. ca o ploaie de sâni într-o găleată de gură. ca un copil, împiedicându-se, peste bordură. – Mara! am strigat eu iarăşi, şi undeva, dincolo de undeva, Mara s-a întors către mine şi dincolo de zâmbetul ei din spatele zâmbetului ei, mi-a zâmbit. zâmbetele ei s-au ascuns, pe rând, unele în spatele altora, la infinit. – nu te întoarce, am strigat, tremurând, obosit; însă era prea târziu, şi dincolo de prea târziu, era ca şi când Orfeu şi-ar fi întors capul şi m-ar fi privit.

Advertisements

12 thoughts on “Mit

  1. “– Mara!, am strigat, şi strigătul a început să rădă ca şi când dinadins n-ar fi vrut să fie auzit, şi râsetul strigătului meu a început să râdă ca un clovn, şi dincolo de râsetul strigătului meu, dincolo de viclenia lui de clovn, alte şi alte şi alte râsete s-au prăvălit peste mine ca o zgură. ca o ploaie de sâni într-o găleată de gură. ca un copil, împiedicându-se, peste bordură. – Mara!” – ca de fiecare dată, selectez un pasaj pe care l-am recitit de mai multe ori… Spor la scris, Paul, un 2010 fertil îţi doresc…

  2. mi-a placut mult fragmentul, am remarcat muzicalitatea scriiturii, ce amplifica supranaturalul, absurdul, dimensiunea onirica. ce sa mai zic, un text pe gustul meu de indragostita de fantastic, bizar, paradoxal, as asemana-o cu o balada rock, asemeni celor indragite de prietenul nost Cris. L. 🙂

    buna intampinare pe pagina ta, domnisorule. sa tot citesti asa ceva. bun,bun,bun. sa ne traiesti !

    si La Multi Ani, un 2010 plin de lirism!

  3. merita sa continui pe genul acesta de scriere, iti reuseste de minune, poate cine stie, te vei apleca asupra ei si va iesi ceva minunat. iti urez succes in tot ceea ce faci!

  4. De mult n-am mai citit ceva fara sa respir parca… sau dincolo de aer era celalalt aer ce astepta doar un semn al celelaltei maini ca sa se revarse cand ai pus la final, un punct.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s