Farsa unui iubitor de animale

Cand capitanul Saragoza fu adus fortat la curte dupa expeditia nereusita din care s-a intors singur si din pacate in viata, fu nevoit sa astepte mai bine de doua ore pana cand regina si regele se inapoiara din lunga lor plimbare alaturi de cei 12 caini din rasa pitic portughez (asemenatoare rasei soricarului).  Timp de doua ore bietul capitan Saragoza se chinui sa puna la cale o explicatie credibila, sa inventeze o poveste care sa-l indreptateasca, daca nu la o noua expeditie pe mare, cel putin la atat de ravnita libertate. Si iata, dragii mei copii, ca sosi si timpul cand regele si regina intrara, inconjurati de suita canina si prea frumos latratoare, dand cu ochii de creatura mahnita a batranului capitan Saragoza, cel care fusese recuperat de pe mare intr-o stare jalnica si cu totul din intamplare.

Cum ii vazu pe cei doi, capitanul Saragoza dadu sa se arunce la picioarele lor, intr-un gest de neinteles si disperat, ca si cand i-ar fi trecut prin minte, pentru o clipa, sa marturiseasca intreg adevarul, insa pe drum gestul lui se preschimba in altceva, iar capitanul se trezi cocolosind si mangaind unul dintre catelandrii care sarira pe el mai mult in joaca.  Tristul capitan Saragoza simti ca aceasta nu fu doar o intamplare, ci prilejul asteptat de a-si arata gratitudinea fata de inaltimile lor, dintre care cel putin una era suficient de labila psihic ca sa fie pacalita.

– Deci iti plac cainii, intreba ranjit regele Portugaliei, privind amuzat catre capitanul Saragoza care se caznea sa-si arate toata dragostea de care un iubitor al acelor scarboase animale ar fi putut da dovada.

– Nu numai cainii, raspunse cu satisfactie  jucausul capitanul Saragoza, prinzand putin curaj, ci toate animalele. Si dintre toate animalele, maria voastra, cel mai mult imi plac copiii, adauga Saragoza, jovial, insa gluma atarna cateva clipe in aer, intr-o tacere aproape perfecta, ca un strop de sudoare care nu stie pe care parte a nasului s-o apuce. Dar apoi, regina-mama se indura de el si inzbucni intr-un ras care cantari mai mult decat toate argumentele pe care capitanul Saragoza le-ar fi putut aduce in apararea sa. Deodata cu ea izbucni in ras nu doar intreaga asistenta de la curtea regala, ci pana si patrupedele dadura semne clare ca se amuza pe cinste.

Si asa incepu un nou capitol al vietii capitanului, care se vazu, in doar doua luni de zile, comandantul unei alte imbarcatiuni, pregatit iarasi sa se intoarca pe mare cu o sarcina la fel de importanta ca si cea dintai. Despre toate aceste lucrucri insa vom mai avea ocazia sa ne dam cu parerea si cu alte ocazii.

Advertisements

3 thoughts on “Bolile de piele la trilobiti (17)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s