oboseala, da. şi mâna ta din jurul gâtului meu. cu degetele răsfirate de-a lungul obrazului. până la tâmplă. pupilele mele începeau dansul hipnotic pendulau. aşteptam intrarea în transă. diagonala vederii şi macii roşii ai mâinilor tale ştergându-mi saliva. limba care îmi crăcăna gura ca o daltă, arhitectura cubistă a zâmbetului meu când îmi muiam în părul tău gura, degetele mele uscate ca nişte şuruburi pe care le mişcam neîndrăznind să te ating. repetarea aceleiaşi silabe murdare de ulei şi de mâzgă. freamătul aceluiaşi spasm, mâna ta care se mişca de-a lungului feţei mele recompunându-mi pleoapele, umerii obrajilor, buzele. eu însumi reuşeam uneori să privesc, alteori să râd eu însumi. întunericul şi frica îmi erau mai aproape. setea, când mâna ta îmi sprijinea de bordura buzei peretele de tablă al canei. setea, când puteam să beau din apa care îmi şiroia pe bărbie, în palma ta închipuind un căuş aşteptând sub clopotniţa spartă a buzelor mele. şi cât aş fi vrut să mai trec odată prin toate. prin întunericul încăperilor, iarna, prin grădinile de soare ale lunilor mai, prin părul tău, mâna. alunecam într-un alt decor aşteptând tot mai atent despărţirea de bătăi, a inimii.

Advertisements

8 thoughts on “despartirea de batai, a inimii

  1. “…când mâna ta îmi sprijinea de bordura buzei peretele de tablă al canei. setea, când puteam să beau din apa care îmi şiroia pe bărbie, în palma ta închipuind un căuş aşteptând sub clopotniţa spartă a buzelor mele. şi cât aş fi vrut să mai trec odată prin toate”…

    Clopotniţa spartă a buzelor… Bordura buzei atinsă de peretele de tablă al canei… Apa şiroind pe bărbie şi ajungând în palma-căuş a iubitei… Ei, da!

  2. recompunerea, prin celălalt, în descompunerea de noi…
    noi(ul), din unu’ şi cu unu’… frumoasă “temă” pentru o poiestire

  3. @ Cella: sa te sprijini de celalalt ca sa te ridici pana la tine; asa e, Cella, un fel de recompunere, de trecere a ta in celalalt. inima nu moare, se desparte numai de batai..

  4. da… foarte bine a remarcat Cristian fragmentul acela plin de inedit. buza ca si bordura, buzele ca si clopotnita sparta… da, inca se mai poate face “poezie” in proza

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s