prefăcut în ninsoare schimbam mici detalii la cartea mea plină de petalii. înlocuiam câte un verb cu un scârţâit de iepure, roteam paginile în joacă, lumea asta din afară mai mult decât cea dinăuntru începuse să-mi placă. la numărul 76 am pândit o pauză cu mâinile îmbrăţişate peste piept, aşteptând poate dimineaţa pentru că vederea începuse să mă lase. ce lină era aşteptarea; obosit picoteam ca o beznă mângâiată prin somn de un râset de fată. prefăcut în nisoare umpleam raftul tău de cărţi cu petale, îmi plimbam limba înflorită de-a lungul streşinei casei tale, inventam fluturi pe loc care se năşteau din nimic cu un pocnet ca de gingii când dinţii de lapte ai dragostei mele simţeau c-ai să vii. mă apropiam de prag leneş, cu trupul meu îmblânzit de zăpadă sperând că privirile tale or să mă vadă. abia mai târziu am înţeles că tu suferi, la colţurile vederii, de nuferi. că umerii tăi dezveliţi şi albaştri, cu şira spinării visând între ei, sunt nerăbdători ca mâna mea de zăpadă alunecând înspre ei. întors înapoi într-un fel de trup ca o îmbrăţişare, mi-am desfăcut înăuntrul tău mâinile până la petale.

Advertisements

27 thoughts on “Imbratisare

  1. Ah, iat-o şi pe Geanina pe baricadele litarare ale acestei redute unde flutură drapelul “Paul Sandu”…

    “îmi plimbam limba înflorită de-a lungul streşinei casei tale, inventam fluturi pe loc care se năşteau din nimic cu un pocnet ca de gingii când dinţii de lapte ai dragostei mele simţeau c-ai să vii” – dulce simţire… Dragoste de lapte – frumos, frumos, frumos…

  2. Din petale petrecute-n strânsori
    se nasc fluturi de flori
    blânzi şi cu zborul aninat în secunde
    astfel încât
    te întrebi acum pe unde
    se rătăcesc zefirele lumii?
    nu ştiu, îţi voi răspunde
    poate în coama unei ierni
    cu paşi de catifea
    ce-şi scutură azi mersul
    în gura mea de nea…

    Am citit cu plăcere(aş mai cârcoti pe undeva…dar e prea frumoasă ideea)

  3. suferi de nuferi, ce frumos. mi-ai amintit de Spuma zilelor a lui Vian, am plans cand mi s-a terminat. Lectura. si inca plang cand mi se termina imbratisarile. : )

  4. @ Ana Sofian:

    e tare frumoasa poezia ta si iti multumesc ca mi-ai lasat-o aici. iti multumesc pentru bucuria de a fi atat de frumos citit.
    sa ai o seara frumoasa!

  5. Ma bucur daca ti-a placut, draga mea Dia, poiestirea mea iernatica. Sa stii ca si mie mi-a placut. Spuma zilelor. E un roman poiestiric cu flori deschizandu-se din plamani, cu soricei indragostiti strecurandu-se printre maini. Aproape ca as fi putut sa-l scriu eu :).

  6. Beautiful !!!

    Priveşte
    această zi sperioasă şi galbenă
    ca un boboc abia răsărit din găoace.
    Priveşte
    acest cleştar ce nu cutează
    să se clintească.
    Priveşte
    această floare ce-şi desface
    înspăimântată de sine însăşi
    corola.
    Priveşte-le.
    Niciodată nu te-ai văzut
    de atât de aproape.

  7. “niciodata nu te-ai vazut/ de atat de aproape” e printre cele mai frumoase sfarsituri de poezie pe care le-am citit! Iti multumesc pentru cadoul literar – in felul asta o sa facem pana la urma o lume numai din pupile de cuvinte care o sa ne priveasca de peste tot de foarte, foarte aproape.. 🙂

  8. Sunt fir de nisip, dar fără mine, mai gol va fi pustiul !
    Pentru că nici piramidele nu sunt eterne.
    Şi nu vor dăinui mai mult decât postamentul lor planetar …
    Strămoşii mei au fost mai înţelepţi decât egiptenii …
    Ei îşi făceau sicrie de brad, nu sarcofage !
    Nu poţi înşela moartea, ascuns într-o ladă de piatră …
    În fond, ce e viaţa ?
    Dragoste, contemplare, eliberare … Gata !
    Am iubit şi am contemplat destul !
    A sosit vremea să mă eliberez …
    Vârsta amăgirilor a trecut.
    Deasupra nu văd nimic.
    Doar coaja albastră a oului ceresc.
    E timpul să plec !
    Să-mi fac pernă din oasele mamei mele …
    Dalta, o iau cu mine …
    Voi sculpta şi Dincolo !
    Vreau să fac Raiul şi mai frumos …

    Brâncuşi …

  9. nu ştiu care dintre MUZE te “bântuie” de-o vreme, şi să nu-mi zici că e iarna că nu te cred 😀 , dar o salut cu-o reverenţă adâncă
    îi prieşti
    text rechiziţionat integral spre binepomenire: raftul cu petale o să-l ningă în vara care doar pare departecă n-are cum fi altfel: aşteptarea e lină 😉

  10. @ Cella:
    mai curand absenta intensa a muzei care imi provoaca tipatul asta dinapoia coastelor, de nemurire. Am observat (cu ochii mei de poet) ca se scrie mult mai bine de dorul muzelor decat de muze 🙂
    ma inclin profund pentru cuvintele tale, ca in fata vaselor sfinte.
    p.s. ce talanga sunatoare ai atarnat de “departe” ! 🙂

  11. mda. descrieri foarte intense
    imibini un fel de anatomie cu functionalul
    ai putea incepe o carte daca nu ai inceput inca

  12. @ al2lea:
    multumesc pentru vizita! (laude nu ma prea pricep sa primesc 🙂
    as zice ca niciodata nu se stie cine descopera si cine este descoperit 🙂 (parafrazandu-l pe L. Bloy – dar si fara sa-l parafrazez tot asta as zice)
    76 pentru ca rimeaza cu “case” (si eu visez macar la una daca nu la mai multe)..

  13. mi-era dor sa iti trec pragul, acum vad ce frumosi iti sunt nuferii, o sa recuperez acusica si lectura celorlalte texte. imi place ca scrii in flux continuu, nu te impoticnesti ca mine, asa ca atunci cand intru la tine ma intampina o multime de minunatii 😉

  14. ba sa scrii, eu de exemplu am un motiv serios, cu cat am ocazia sa citesc mai mult, cu atat imi vine sa ma ascund ca strutu` in nisip cand ma gandesc ce childish e ceea ce scriu… cand ai timp sa urmaresti recomandarile celea ca sa vezi ca nu mintzesc 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s