(Am vrut, mai aievea, sa incheg o biografie. A mea, nu a alt-cui-lea. Cum m-am pus sa scriu – pac, inspiratia.

– Pe caine, zic eu, mirandu-ma socratic, da’ ce cauti aici. Falfai de doua ori din aripi, se muta de pe un picior pe altul si nu zise nimic. Eu am asteptat cateva minute apoi iarasi:

– Hai, du-te, las’ ca te chem eu cand e timpul. Du-te, zic iarasi, dupa o pauza, dar ea falfaie de doua ori din aripi, se muta de pe un picior pe altul (si ce picioare, dumnezeule!) si nu zice pas.

Neavand ce sa fac, fortat la inspiratie, iata ce mi-a iesit drept biografie. Va spun ca nici voi n-ati fi reusit ceva mai bun daca ar fi stat toata ziua pe capul vostru. Si acum cand scriu e aici, de-a dreapta. Falfaie de doua ori din aripi, se muta de pe un picior pe altul, si nu zice pas).

Născut la Reşiţa, am copilărit tot acolo, neavând de ales. Lucrurile astea aveam să le înţeleg însă mult mai târziu. Am mers apoi la şcoală pentru ca erau mulţi care mergeau, până şi sora mea, de la o vreme. Eram înnebunit după matematică; înainte de ea şi în timpul ei; al orei. De matematică. Din motivele astea, prin 2004, după ce mi-am dat Bacu’ (de dragul rimei, desigur) m-am decis pentru filosofie, la Bucureşti (de dragul filosofiei, de astă dată). Şi pentru că nu mai era nimeni care mergea acolo. De atunci sînt înnebunit după fete; înainte de ele şi în timpul lor. Al fetelor. Cam asta ar fi. Restul se întâmplă chiar acum, eu sînt încă în viaţă.

Advertisements

35 thoughts on “O prea-inspirata biografie

  1. Reşiţa… Am fost o singură dată, prin 1998, nu pot să spun că nu am rămas cu amintiri deosebite. Am cunoscut acolo nişte oameni formidabili… Mi-ai reamintit de Bac, am fost dat afară la română pentru că suflasem unei fete. Ne-am dus prin Herăstrău. Mă rog, am scos-o la capăt, până la urmă… Nu mai are importanţă cum…

  2. Deci ai fost in Resita, Cristi? Ma bucur sa aud asta.. Pacat ca nu ne cunoasteam atunci. Si eu in ’98 nu aveam o groaza de ani ca acum. eram care va sa zica mult mai fraged. Auzi, Cristi, deci si tu erai innebunit dupa fete, nu? 🙂 Daca ai fost in stare sa risti atata pentru ea. Mi-e dor de Herastrau, nici nu stii ce dor mi-e de Bucuresti…

  3. da, Paul, si mie mi-e dor de Bucuresti, nu am fost de cativa ani, si atunci doar pe fuga. eu am asta in facultate in Agro(nomie) la Ase si in sesiune ghici cine facea pauze lugidulci in Herastrau? in Resita nu am ajuns

    iti doresc un falfal inspirant inspirat de dragalase domnisoare cu sosete verzi in delicatele minusculele lor picioare… si sa te citim si noi cat mai des, si in Poezie (cam ai tras chiulul, domnule literat)

    si da, o zi de poezie iti doresc!

  4. Iulia, sint si eu cam ocupat cu examenele..poate scap de ele pana la urma..multumesc de urare, asa sa fie, exact, cum zici tu, nu mi-ar parea deloc rau, de ce sa nu recunosc. as scrie atunci o poezie pentru fiecare delicat, minuscul piciorus 🙂

  5. a da, am uitat sa iti spun ca in wordpress exista o optiune sa iti afiseze pe site numele in modul in care il vrei tu, poti sa eviti astfel afisarea nicknameului care iti leaga numele de prenume, e mai elegant sa iti afisezi in modul corect numele. nu mai stiu exact pe unde e, dar daca nu te descurci si ai nevoie de ajutor, call me up.

  6. Am observat eu ca Geanina si Cristi se semneaza foarte artistic, dar m-am gandit ca trebuie sa fie ceva foarte complicat la mijloc asa ca mi-am pus pofta in cui. habar nu am pe unde poate fi gasita optiunea aia. daca iti vine vreo idee, m-as bucura sa mi-o treci si mie 🙂

  7. Esti un idealist, Paul! rar mi se intampla sa aud ca cineva, un om normal din tara asta, vrea filosofie!!! Bafta! Si la fete, evident!! 🙂

  8. Pingback: PRINS «
  9. calitatea de aripe îmi conferă nu doar (in)dependenţe ci şi covârşitoare obligaţii:) … “timpul vieţii e scurt, hai să-l facem curat”, vorba poetului, e vremea acumulărilor… vremea cântărilor o să vină…
    facem game azi:)…
    … iubim împrăştiind ciorne din toate dragostele, “dragi mi-s mie fetele”- “e ceva normal la vârsta mea”- când o veni “iubirea bibelou de porţelan”… eiii… ciornele toate folosind(u-i) o vom preatrăi
    cehoaicele-s minunate;) bogăţeşte-ţi biografia, Paul, să poţi preţui… când o fi, să ai cu ce (com)para:)

  10. @ al2lea:
    am descoperit-o in cel mai decent loc cu putinta; intr-o biblioteca. statea ascunsa undeva in spatele cartilor de pe ultimul raft si pandea de acolo cu incheietura mainii dezvelita, abia asteptand sa fie privita.. 🙂

  11. Vai de mine! Ai “descoperit-o” in biblioteca?
    Si-ai reusit? Inseamna ca era vara si era sumar imbracata…
    🙂
    glumesc, sa nu te superi… 😉

  12. de obicei zânele fascineaza lumea când îsi fac aparitia si învârt bagheta…În lumea ta, paulgsandu, m-ai invitat si m-ai fascinat cu minunatele rânduri pe care le-am gasit aici pe blogul tau. Multumesc!
    {Cred ca-mi vând bagheta…pe ebay 🙂 }

  13. Tocmai asta e! Bagheta mea fermecata nu face 2 bani în comparatie cu fermecatoarele tale rânduri…tu esti ultimul care ar avea nevoie de asa ceva 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s