Draga mea,

Lucrurile pe care ţi le voi destăinui aici vor lămuri poate multe dintre faptele care te-au nedumerit atât în ultima vreme. Ele nu vor putea trece deopotrivă drept scuze, aşa cum regretul meu pentru distanţa care a crescut între noi ar putea trece. Regretul şi părerea mea de rău că ne-am îndepărtat atât. Însă nu voi vorbi despre aceste lucruri aici. Îţi voi vorbi despre cu totul altceva. Despre faptul că am găsit într-o dimineaţă cam pe vremea asta, pe raftul unei biblioteci dintr-o veche mânăstire din sudul Portugaliei un manuscris înnegrit de vreme, peste care nimeni nu-şi mai aruncase de câteva sute de ani, dacă nu mai bine, privirea. Cum eram acolo numai pentru câteva zile, într-o scurtă vacanţă, pentru a mă reface după boala care mă ţinuse legat de pat mai bine de două luni, m-am gândit, ascuzându-l pe furiş sub bluză, că Dumnezeu, iertător cum este din fire, îmi va îngădui şi acest mic dar pe care mi-l făceam de unul singur.

La plecare însă, călugărul dominican care îmi oferise găzduire într-o chilie a mănăstirii voi să-mi dăruiască în amintirea frumoaselor noastre discuţii filosofice un „manuscript” care, spunea el, fusese uitat acolo din vremuri neştiute, şi pe care poate m-aş fi priceput să-l traduc. Ar fi fost, repetă părintele, cadoul lui de rămas bun pentru mine, plescăi melancolic şi fermecător din buzele lui întoarse ca nişte manşete, apoi plecă imediat să-l aducă. Nu mi-a trecut decât abia mai târziu prin cap, după aproape o jumătate de ceas de aşteptare în curtea mânăstirii, că „manuscrisul” pe care plănuia să mi-l dăruiască părintele Saragoza mi-l făcusem eu însumi deja cadou. Atunci când am înţeles că, după toate probabilităţile, lucrurile chiar aşa stăteau, mi s-a făcut îngrozitor de ruşine şi m-am gândit că va trebui să găsesc o cale să răscumpăr cumva gestul meu pe care îl găseam acum atât de josnic.

Când părintele se întoarse, într-un sfârşit, mişcându-şi cu gesturi largi braţele a nedumerire şi supărare, am înţeles că presupunerea mea fusese adevărată. Scuzele părintelui care nu mai avea ce să-mi dăruiască, vocea lui care începuse aproape să tremure, m-au făcut să mă simt într-atât de îngrozitor, încât nu m-am putut elibera de starea asta tot drumul până acasă. Îmi stăruia în minte despărţirea noastră când părintele, ca şi când ar fi vrut să se scuze, mă conduse până la tren obligându-mă să-l las să-mi care el geamantanul în care eu ascunsesem, cu mare grijă, manuscrisul pe care tot la fel îl furasem. I-am promis însă atunci, în gând, desigur, că mă voi strădui să descifrez scrierea aceea oricât de fadă şi de lipsită de interes ar fi fost.

Acum vei înţelege poate de ce, după mai bine de o lună de muncă asiduă, am sfârşit prin a mă îmbolnăvi din nou, însă de această dată mult mai serios decât înainte. Şi de ce am avut nevoie de suma de bani pe care am primit-o de la tine aproape înainte să ţi-o cer. Cu toate acestea însă, puterile n-au încetat să-mi prisosească decât atunci când ultima literă a manuscrisului fusese tradusă. Textul n-am îndrăznit să-l arăt până acum nimănui, poate şi din cauza stării în care mă aflu; sau pentru că n-am reuşit încă să cuprind întreaga dimensiune a descoperirii (furtului) meu. Pentru că textul pe care ţi-l voi trimite acum este – eu cel puţin aşa cred – unul dintre acele dialoguri platoniciene care s-au rătăcit într-un pliu al istoriei.

Mă vei întreba ce voi face cu el, şi îţi răspund că nu ştiu! Tu ce crezi că ar trebui să fac? Cumva, aş vrea să-l păstrez pentru mine. Să nu-l mai arăt nimănui. Ţie însă ţi-l trimit. Te rog citeşte-l şi păstrează-l numai pentru tine. Iată-l:

Advertisements

14 thoughts on “Manuscrisul

  1. @ Simion Cristian:
    Bine ai venit!
    Voi face eu ceva, dar mai intai sa-l scriu :))
    pot sa spun insa de pe acum, ca o sa fie o nebunie “traducerea” asta; o sa fie cel mai tare dialog platonician. Si nu ma laud eu chiar aiurea 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s