La scurtă vreme după decolare, bărbatul care stătea pe scaunul de lângă mine mă recunoscu şi găsi de cuviinţă să mi se adreseze:

– Veţi fi poate surprins să aflaţi, îmi spuse, dar cred că am un simţ al umorului mai abitir decât domnia voastră!

– Da? zisei eu zâmbind ironic.

– Da, răspunse el, arătându-mi casca de motociclist care trona în compartimentul de bagaje de deasupra capetelor noastre. Nu mă urc niciodată fără ea în avion, îmi spuse, urmărind atent reacţia mea.

– Hm! M-am gândit eu o vreme, ca şi când aş fi fost într-adevăr pus în încurcătură. Apoi am tras de sub scaun o geantă voluminoasă şi i-am replicat hipochimenului.

– Nici eu nu mă urc în avion niciodată fără costumul de scafandru la mine.

–  Individul izbucni în râs, dar îşi luă imediat seama şi se mută apoi pe un alt scaun. Eu mi-am văzut mai departe liniştit de drum. Ajuns cu bine la destinaţie am simţit un straniu regret că nici de această dată n-a fost nevoie să-mi pun costumul.

Advertisements

12 thoughts on “Intrecerea

  1. Pingback: PACIENT «

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s