se dedica lui Vania

de la etajul IV trupul dansând pe acordurile gravitaţiei, perfect, timpul trecând prin el în celălalt sens ca un ţăruş, explozia organelor înainte de-a ajunge jos, frumuseţea incandescentă a gurii stropite cu sânge. iată imaginea, în cuvinte mişcările se potrivesc întocmai, îşi aşază grumazul tremurător pe butuc iar cuţitul sculptează perfect metaforele, jubilând. şi dacă n-ar fi din cuvinte? dacă cenuşiul etajului IV ar exploda ca un cheag de sânge imens pe îmbrăcămintea aseptică a chirurgului, dacă prăbuşirea ar fi rizibilă şi umilitoare, iar trupul consumat de cădere un zâmbet strident de femeie uşoară cu gura murdară de ruj. defenestrarea e un balet superb atunci când e consumat în cuvinte. schimbată în gesturi, trădată, din ea nu rămân decât membrele dezarticulate ale unei îmbrăţişări stâlcite, zgura zilei de astăzi şi-a zilei de mâine, în care nu se poate trăi sau muri. să ne sinucidem cu toţii, ca să fim vii!

Advertisements

13 thoughts on “Retorica

  1. @ Paul:
    Se poate foarte bine sa fie asa, mai ales ca acum si-a reluat, bine-mersi, indatoririle de blogar, ca si cand nimica n-ar fi (vorba unui poet de-al nostru 🙂

  2. @ Paul Gabor:
    asa e, Paul, ai avut dreptate 😉 a fost o frumoasa si de ping-uri strangatoare retorica – ce a functionat perfect!
    multumesc!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s