Scuplturile sînt nemişcate şi mute. Strigătul lor are densitatea pietrei îmbătrânind şi degradându-se; strigătul lor este suferinţa formei într-o materie stâlcită înflorind de muşchiul nepăsării.

Cât de mult regretăm o idee pe care, pentru că nu apucăm s-o scriem, recade în neant? Ştim că am pierdut-o pentru totdeauna. În ansamblul de sculpturi de la Târgu Jiu, Brâncuşi ne-a lăsat, scrisă în piatră,  legenda ctitoririi – spune Noica. Într-o inspirantă intepretare a coloanei infinitului Dan Puric vorbea despre dimensiunea jertfelnică a poporului român. Sculpturile sînt acum resorbite de pământul din care s-au ridicat, forma este resorbită de materie şi riscă să recadă în nimic. În nimicul nepăsării şi al indolenţei noastre. Nu în nimicul din care au fost create, ci în nimicul din care nu se vor mai întoarce niciodată.

Să fie şi sculpturile brâncuşiene încă un dar pe care nu-l merităm?

sursa foto: Nea Costache

Advertisements

14 thoughts on “Strigătul mesei tăcerii

  1. Asa este, Dumnezeu, ne-a dat noua, romanilor, frumuseti naturale neasemuite iar Brancusi ne-a lasat complexul monumental daltuit cu truda si sudoare in piatra de la Targu- Jiu, toate, pentru a dainui vesnic.
    Din pacate, noi, romanii, nu stim nu numai sa intretinem toate aceste minunatii daruite de Dumnzeu dar nici cele daruite de un mare roman, artistul Constantin Brancusi, dar nici sa le promovam.
    Poate, vom reusi sa scoatem din inertie pe cei ce ar trebui sa se ocupe de reconditionarea , conservarea si de ce nu, de promovarea acestora in lume. Centrul de Cultură si Artă ”Constantin Brâncusi” din Tg-Jiu, nu numai ca nu se preocupa de reconditionarea si conservarea operelor de arta create de Brancusi, dar nici macar nu le promoveaza, acesta neavand un site finctional. Pacat! Noi sa nu meritam pe Brancusi? Nu, il meritam, in schimb diriguitorii culturii la nivel local si central, nu merita sa ocupe acele functii.
    Multumesc pentru sustinerea campaniei “Operele lui Brâncuşi – neglijate de autorităţi”. O zi minunata!

  2. M-am gândit şi eu de multe ori la asta, Paul. Poate că nu merităm astfel de minunăţii. Nu ştim să le apreciem, le lăsăm să zacă, acesta este termenul cel mai potrivit…

  3. @ Marius Ola: asta e intrebarea – daca facem ceva sa le meritam!

    @ Cristian: cred ca ai gasit cuvantul perfect. Totul zace la noi, si nici noi nu altceva facem. E nemiscarea aroganta a gainii asezate pe oua de lemn..

  4. Da, indiferenţa, lipsa gustului pentru artă, viaţa în ipostazele ei nereuşite fac oamenii să uite de existenţa acestor monumente de artă cu care am fost dăruiţi.
    Păcat, însă, iată dovada: timpul ne va lua înapoi comorile.

  5. dacă nu le-am merita ne-ar fi fost “luate”
    pînă şi faptul că voi scrieţi e “semn”, de ce nu-l “vedeţi”?

  6. Am rămas surprinsă să văd ‘French born in Romania’ la Brâncuși, în marile muzee din New York și Washington… Acesta o fi statutul său ‘oficial’? 😮

  7. @ Ana Pauper: Adevarul e ca statul roman a refuzat sa primeasca operele pe care Brancusi, inainte de a muri, a vrut sa i le doneze. Cu toate astea, imi vine greu sa cred ca este considerat frnacez de origine romana. Brancusi este prin “vocatie” roman.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s