ema stătea înşirată pe pat, goală şi tristă. numai lentoarea întrepicioarelor ei era văruită, pe jumătate, cu o batistă. lacrimile i se prelingeau pe obraji, tresărind ca nişte sfârcuri rozalii, ca nişte codiţe de şoricei înotând prin aer şi gri. am suflat către ea o respirare şi batista a fluturat peste coapsele ei în chip de ninsoare, dezmierdând privirea mea şi mâna mea mută. ema îşi rotunji colţurile genunchilor şi miji spre mine ochii ei roşii de plâns ca două rubine. eu am întins atunci mâna mea de albuş spre ea ca o salivă picurându-i pleopa lascivă şi i-am purtat-o apoi prin păr, înmănuşată.ema scâncea ca şi când numai ea ar fi fost vinovată..

Advertisements

42 thoughts on “Ea era ema… (poiestire)

  1. mi-l tot caut, prin preamintiri 😉 , pe bărbatul deşirat asupra Emei înşirate.
    pentru o mîngîiere o mînă înmănuşată e sărutul dat batistei uitate înadins.
    să le daţi la o parte în poiestria ce-aşteaptă în geana clipindă, a nopţii? a zilei? a iubirii şi-atît? … adunîndu-vă înşirarea şi deşirarea în îngemănări tandre şi dragi:)

  2. @ Simon Cristian:
    Imaginatia ta e formidabila:) ! Carvaggio, cu contrastul lui intre erotic si grotesc (vezi tabloul cu capul retezat al lui Goliat), frumusetea naturilor lui moarte in care se simt primele semne ale putrezirii, este unul dintre reperele mele in crearea emei!

  3. emma asta cu alura de precurvie….
    ar fi fost buna aici o poza sau un desen care sa o portretizeze pe ema in starea ei precara…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s