Albe ca nişte oase de sepie erau mâinile ei pe care le ascundea în buzunarele lungi. era seară când îşi scoase mânuşile negre, dezvelind porţelanul braţelor ei pe care le aşeză alături, pe pernă. ochi s-au deschis pretutindeni s-o privească dormind. privirea mea hoinărea prin întunericul camerei ca un colind dezmierdând aerul respirat mai înainte de ea. cobora uneori pe scară pentru a-i amuşina paşii, vârfurile picioarelor ei care urcă, şi urcă, şi urcă, desfăcând înserarea în fâşii subţiri, în petale. parfumul se deşiră în urma ei, coborând înapoi treptele, una câte una, până la uşă, de unde urmele trecerii ei pe strada luminată de stinghereala apusului se mai puteau zări încă; vârfurile picioarelor ei care se-apropie mereu, dezvelind înserarea până la muguri, au lasat nu de mult trotuarul luminat cu globuri sonore de paşi. în urma lor, nerăbdarea de-a ajunge îşi descoperă capul acoperit de glugă rotindu-şi ca o bufniţă gâtul, balansându-se înapoi, până acolo unde ea răsfoieşte o carte. e după-amiază. timpul se apropie de ea amuşinând-o ca un câine, şi mâna ei pluteşte în aer mângâind creştetul nevăzut, privind înapoia după-amiezei, într-o altă lume. dimineaţa doarme până târziu lângă ea, ca o cafea, şi miroase a zeamă de corcoduşe şi a stup de albine. toate privirile se lipesc de ea ca nişte căpuşe; numai privirea mea hoinăreşte prin încăperea puţin luminată, neîndrăznind. ea doarme lăsându-se privită, amestecând dimineaţa şi seara ca într-o ninsoare, aşa cum ai alcătui din petalele tuturor florilor o singură floare şi mâinile ei dorm lângă ea ca nişte stamine acoperite de polen, adâncite în perne.

Advertisements

18 thoughts on “Desen

  1. Pingback: TIMP «
  2. ” ochi s-au deschis pretutindeni s-o privească dormind ” – Donna imprumuta cuvintele tale si te transpune in propria-i poveste!
    Frumos!
    Postare de nota 10!

  3. “porţelanul braţelor ei ” – ce romantic!

    Tot textul este o minunăţie.

    Final excepţional:
    “amestecând dimineaţa şi seara ca într-o ninsoare, aşa cum ai alcătui din petalele tuturor florilor o singură floare şi mâinile ei dorm lângă ea ca nişte stamine acoperite de polen, adâncite în perne.”

    felicitări!

    Ottilia

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s