(florala)

Mara murise, sufletul ei muia acoperişele. era o vreme verde de copaci vâslind printre case, sub picioarele mele rădăcinile lor se înşurubau în creierii moi, afânaţi ai pământului în care câţiva coborâseră trupul Marei, în apus, atârnând de funii. mă zguduiau de-a-mpicioarelea vise muşcând din mine ca vântul din păpădii, cu genunchii împlântaţi în lut dădeam la o parte cu mâinile pământul ca un copil construind către lumea cealaltă un tunel. îmi veneau în minte chipurile tuturor morţilor pe care-i văzusem sau pe care-i visasem doar, mâinile albite arse de var ale bunicului, mâinile galbene, micşorate de suferinţă ale bunicii. trupuri înflorind de florile morţii. dădeam la o parte pământul, frenetic, cu lopeţile palmelor coborând adânc în pământ, cu ochii aproape închişi, amintindu-mi mâinile mele murdare de copil, părul năclăit de praf, seara, când coboram spre casă, purtând cu mine întreagă bogăţia fiecărei zile care se sfârşea, clocotind, în oalele pline de bulion ale bunicii, în răcoarea nopţii vărsându-se peste vii. săpam până când degetele mele se izbeau de lemnul subţire în care moartea mutase trupul Marei, ca nişte cuie încercând să străpungă prin el. acum aveam s-o recapăt din nou, trupul ei aştepta la câteva palme de mine înflorit în moarte ca într-o îmbrăţişare. se zbătea în mine asemenea unui gât de pasăre căruia bunicul îi îndepărtase floarea, amintirea trupului ei viu, înfăşurat în cearşafuri, pe care-l purtam în braţe aşa cum, copil, fusesem eu însumi purtat. cu mâinile înnegrite de pământ am dat la o parte capacul, şi mirosul de moarte mi-a umplut nările ca fumul unui foc proaspăt stins. am privit câteva clipe, fără să înţeleg, trupul încremenit al Marei, obrajii ei netezi şi albi; i-am deschis apoi gura, pipăind cu degetele mele murdare, ca într-un ultim sărut, lăuntrul obrajilor ei uscaţi, limba ei moale ca un muşchi. apoi am luat bulbul de lalea pe care-l adusesem cu mine şi i-am astupat cu el gura tivită cu dinţi albi, zvelţi, ca nişte dantele. am acoperit-o înapoi cu pământ aşa cum aş fi învelit-o într-un halat uriaş de baie şi  m-am prăbuşit deasupra ei, lângă ea, visând floarea ultimului ei sărut.

Advertisements

32 thoughts on “Ritualul

  1. iarnă
    soare
    primăVară
    nu pot zice, încă, decît…
    bine că eşti…
    … vîntule! nu muşca păpădiile… mă doare:(

  2. Un pasaj răscolitor – ”i-am deschis apoi gura, pipăind cu degetele mele murdare, ca într-un ultim sărut, lăuntrul obrajilor ei uscaţi, limba ei moale ca un muşchi. apoi am luat bulbul de lalea pe care-l adusesem cu mine şi i-am astupat cu el gura tivită cu dinţi albi, zvelţi, ca nişte dantele. am acoperit-o înapoi cu pământ aşa cum aş fi învelit-o într-un halat uriaş de baie şi m-am prăbuşit deasupra ei, lângă ea, visând floarea ultimului ei sărut”.

    Bine te-am regăsit, Paul, spor la treabă și numai bine!

  3. mai îndrăznesc şi eu (îmi dai voie?), mă furişez printre crengi şi alunec pe muşchi până la foaia asta virtuală; îmi imaginez, vai mie, tot ritualul tău. e prea, Paul, e prea frumos!

  4. ce-as mai putea spune si eu… dragostea a se lua in brate, crampotind-o pana urla toate ce sunt imprejur, cu amitirile agatate de ele si de trupul celui si a celei; imbratisarea ceea poarta cu dansa toate emotiile cele mai intime, ce sunt parte a celor ce se contopesc in ea…

    iar cand moartea e aceea care saruta ceea ce e imprejurul lor si pe ei, urletul este cu atat mai neinteles in toate intelesurile lui;

    un tecst ce solicita pana la rana cititorul – dar as spune, draga Paul, fara pic de dojana fata de tecst, a se lasa moartea cu linistea tintirimului ei – spun asta, subiectiv, gandindu-ma la sentimentul care m-a coplesit dincolo de Sighet, sambata trecuta, dincolo de inchisoare, spre locurile de hodina ale sarmanilor, unde e atat de multa liniste si sfintenie incat nu gasesc acum cuvintele potrivite a le agata cat de cat…

    iar scriitorului ii doresc amu sa traiasca mult si sa ne scrie, of of of cata patima si flacara ce a ars imaginatia noastra…

    o imbratisare spre Resita!

  5. Se spune ca granitul “scuipa” pitoanele afara… e o forma de protest a muntelui fata de noi, cataratorii, ce cautam a-l stapanii…

    Poate ca Dragostea e singura ce poate gasi fisuri in Moarte si-o poate pitona spre a fi stapanita…

  6. @ Ana Pauper:
    eu cred ca orice tristete adanca te aduce foarte aproape de moarte, de clipa dinaintea ei, in care ti se perinda prin fata ochilor toate intamplarile trecute. intr-un fel tristetea e mai profunda decat moartea, pentru ca e constienta de sine

  7. Multumesc Iulia pentru vizita si pentru imbratisare; numai ca ai trimis-o cam gresit, de vreme ce eu sint, de cateva saptamani serioase, in Freiburg; dar, cum zice americanul, i’ll catch up with it later…
    te-am pupat acum :),

  8. @ Meet the Sun:
    e foarte frumoasa comparatia ta, sint invidios:)
    ma gandesc insa daca nu cumva suferinta indurata atunci cand pierdem persoana iubita – si in care pare a se lichefia, brusc, dragostea noastra pentru ea – nu este tocmai aceasta incercare disperata de a stapani moartea; suferinta nu e numai o forma radicala de protest impotriva unui lucru pe care nu-l putem accepta, ci si o forma de neincredere in “definitivul” lui.

  9. Paul, 🙂 se zice ca viteza gandului e suprema, da uite ca si ea o mai da cotita! 🙂

    sa ai zile placute pe acolo, si eu as vrea de ex. sa ajung prin Franta sa fiu inconjurata de limba ce imi e atat de draga… si sa vad avignonul despre care am scris mai demult…

    congrats ptr premiul 2, am vazut pe europeea, eu niciodata nu am castigat niciun premiu important ah! cat mi-am dorit coronita de premiul 1 in clasele primare! doar o bulina neagra prin gradinita pentru ca nu am respectat conturul unui desen (in ciuda avertizarilor) si am colorat cum am vrut eu…

    bohemienne, te salut cu drag de ici din ardeal!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s