….

mă mutasem într-o altă limbă

de timpuriu ce eram îmi plezniseră venele vederii

când strigasem în silă: Va veri!

ca nişte mere stricate mă dureau bulbii fragezi

ai ochilor revărsându-se din coşul ventriculelor

precum hematii uriaşe, lipsite de sâmburi.

de mirare mi se lipiseră gândurile de meninge, de zare

atârna de mine o duhoare ca o tulpină de o palidă floare

ca de un cal spânzurat vreo patru picioare

legănându-se în aerul greu, mucezit.

mă mutasem într-o altă limbă,

izbăvit, cu trupul îmbălsămat

mirosind a proaspăt asfalt

a cântec de ciocârlie cioplit în bazalt

mă sprijineam de trunchiurile săltate din pământ

ca nişte cristale de vânt

care fumegau prin aer frunzişe

ca să nu cad

cu braţele îndrăznind ca nişte abscise

către tine, preacuvioasa mea de toţi iubită

iubirea mea minerală

ziditoare de suflet în trup

în care locuiesc toţi străbunii mei

ca într-un stup

Advertisements

12 thoughts on “Prisaca

  1. eiii DA!!!
    DA
    DA
    DA 😀
    merita să aştept “în răbdare”, uite POEZIA!
    şi s-a făcut spărtură în ploaie: e SOARE!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s