Bolile de piele la trilobiti (intermezzo)

Căpitanul Saragoza nu îndrăznea să-şi imagineze că desenul pe care tocmai îl isprăvise ar putea fi unul dintre cele mai frumoase lucruri făcute vreodată de o mână de om. Când Lucilio îi aduse – privind desenul – laudele pe care căpitanul le merita cu prisosinţă, el respinse, cu o fluturare de mână, cuvintele meşteşugite ale matelotului, dar le primi totuşi cu un zâmbet care nu-i scăpă acestuia din urmă. Pentru a arăta ca laudele nu erau numai o pornire slugarnică a supusului faţă de stăpân – ceea ce, dragii mei, se întâmpla să fie perfect adevărat – Lucilio îl înştiinţă în grabă pe căpitan de moartea marinarului ale cărui picioare fuseseră smulse, cu o zi înainte, de lanţul ancorei, apoi apropiindu-şi palmele în semn de rugăminte îi ceru căpitanului să vadă şi celelalte desene. Căpitanul Saragoza nu era într-atât de încuiat încât să nu priceapă adevăratele intenţii ale matelotului său, însă era prea dornic de laude ca să-şi permită să aibă dreptate. Aşa că luă, fără grabă, caietul pe care mâzgălise, în unele rânduri, tot felul de  lucruri, şi începu să răsfoiască prin el. Astăzi putem afirma aproape cu certitudine că desenele care îi fură arătate lui Lucilio acum mai bine de trei sute de ani în urmă erau exact acelea de care ne folosim acum pentru a pune pe hârtie, cu maximă acurateţe, viaţa căpitanului Saragoza.

Advertisements

Manualele domnului Funeriu

Va mai amintiti de domnul Funeriu? Ei bine, eu uitasem… Dar iata cum, la vreme de seara, rasfoind ziarele, mai citind una-alta, dau peste figura imbalsamata a mai sus-numitului, care vine cu o propunere, iata, de “modernizare si reforma” a sistemului de invatamant: conceperea unor manuale de scoala cat mai atractive pentru elevi.  Si pre cand citeam eu aceasta stire si luam la cunostiinta intentiile (bune) ale domnului Funeriu, iata ca imi aduc aminte ca dansul marturisea, acum cateva luni, la inceputul gloriosului sai mandat, ca se plictiseste de moarte citind manualele de scoala si ca, NEAPARAT, trebuie altele noi.

Manualele insa sunt pentru invatat. Nu i-a spus nimeni domnului Funeriu ca un manual nu se citeste ca un roman, ci se parcurge timp de unul sau doua semestre? Ca e firesc sa te plictisesti citind manualul de chimie organica pentru clasa a XI-a sau cel de anatomie? Consilierii dansului insa, ocupati cu subtile hotii, l-au lasat sa creada ca ar trebui sa fie vorba de Nabokov cand i-au dat manualul de romana in mana. Din pacate pentru domnul Funeriu, lucrurile nu stau chiar asa.

Insa daca sus-numitul are astfel de intentii bune, eu sint, iata, gata sa-i ofer cateva idei pentru a-si pune intentiile in practica, sugerand urmatoarele:

Pentru manualul de romana am urmatoarele sugestii:

– fie FHM, pentru baieti,

fie cataloagele lunare cu produse de la AVON pentru fete

Pentru manualele de matematica:

Optiunile de pariuri la cateva case mari de gen, plus 5 lei pe saptamana, gratuit, pentru ca elevii sa nu-si cheltuiasca banii de buzunar

In privinta celorlalte manuale, am convingerea ca domnul Funeriu, pornind desigur de la ideile mele, va face cele mai bune alegeri pentru un invatamant romanesc de calitate.

descântec

ah, ah, dolores! inima ta ca un banc de guvizi

inima mea ca o  corcoduşă

ah, ah, dolores! mâna ta alunecând pe balustradă

şalul tău alunecând, privirea ta

alunecând

lumea alunecând cu tine,

dolores! ochii tăi ca un banc de guvizi

tristeţea mea ca o corcoduşă

ah, ah, dolores! se lasă seara

se lasă seara, se lasă seara

ca o alunecare de teren.

iată! o lumină, dolores, ca o corcoduşă

ca un banc de guvizi

….

tăcerea ta, dolores, ca o respiraţie învelită în pleură

ca un cerc de fum

ah, ah, dolores! absenţa ta e împrăştiată prin mine

ca un banc de guvizi

ah, dolores! cât de frumoasă eşti

spânzurând de abajur, fericită.