Liniştea serii îşi mişca prin măruntaiele noastre tentaculele ca mâinile mânjite de sânge ale bunicului în toracele iepurelui jupuit, atârnând cu capul în jos, cu ochii sfioşi în orbiteiubito! e loc aici pentru amândoi, în toracele lui înflorind de coaste ca de nişte limbi fierbinţi, sărutându-se, e loc aici pentruamândoi, în rugăciunea morţii lui, atârnând, de cârlige, şi ca o candelă sângerând către cerulpâmânt. iubito, el e îmbrăţişareanoastră, tăcerea lui molcomă, întunecoasă, viscerele lui de leş încărcând pumnii desfăcuţi ai bunicului, revărsându-se pe pietrele încinse de soare ale curţii, sfâşiate de câini..

Advertisements

19 thoughts on “!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s