trupul ei mima numai corporalitatea, ca şi cum ar fi îndrăgit doar materia, fără să poată face o pasiune din ea, aşa cum ne pricepem atât de bine să facem cu toţii. ea era străină, îndrăzneau să spună unii, până şi de plăcerile trupeşti cele mai fine, cu ar fi îmbăierea în lapte proaspăt de capră, scăldatul picioarelor în bălţile înverzite de soare, picotitul, plin de reverii, iarna în faţa sobei. eu n-aş fi îndrăznit însă a crede toate aceste lucruri despre ea, după cum altele, la fel de răutăcioase, mă lăsau într-o indiferenţă calmă, plimbându-mă cu gândul prin alte odăi decât acelea în care conlocutorul se pricepea atât de bine să intre cu şperaclul. cu toate acestea, cu toate că trupul ei, mi se spunea, mima numai corporalitatea, etc., degetele ei se înverzeau al naibii de la nucile necoapte desfăcute până la miezul alb ca nişte dinţi lapte; i se înverzeau şi buzele cu care muşca uneori coaja încă verde a nucii şi limba, iar când scuipam pisicile tolănite la soare, saliva ei se prelingea, aruncând reflexe verzui, pe blana albăstrie de pisică. toate acestea şi încă altele nu era dovadă, aşa cum încercau unii să mă convingă, a indiferenţei ei faţă de materie, ba aş îndrăzni să spun, din contră. exact aşa.

Advertisements

11 thoughts on “O mică nedumerire

  1. degetele ei se inverzeau in asfalt si in strasbourg-ul rece, fara oameni. poate lasa in urma ei impresia de corp mecanic, insa nu era deloc asa! din contra.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s