crescură dintr-o dată ca valuri pe oglinda

aproape adormită a mării înverzite

şi cum o voce-nceată de nu-i pricepi nici limba

se umple de viaţă-n ecouri înzecite

la fel acea-ntâmplare de nimenea văzută

ce străbătu frunzişul cu-n freamăt parcă stins

şi-i zgârie obrazul ca într-o joacă mută

se transformă-ntr-o seară din blând oftat, în plâns.

crescură dintr-o dată îmbrăţişând albastrul

ca umbrele prelunge de trupuri prinse-n dans

ca limbi de foc murinde ce-mbrăţişează astrul

şi-n strigăte şoptite şi-n aurit balans

îl mută de pe boltă, în zare coborându-l

ca pe un zmeu în flăcări, ca pe un cerc aprins

cu mângâieri de frunze purtate-n slăvi de vântul

ce le alintă-n cercuri şi le coboară-n nins.

crescură dintr-o dată pădure scăpărândă

copacii roşii-ai toamnei cu trupuri de bătrâni

ce fără să trăiască nu pot să moară încă –

tot sângerând de frunze sfârşi-vor nişte spâni.

şi-n negura albastră a nopţii ce se-ncheagă

precum o rugăciune din smirnă şi din fum

te-ai aştepta privind-o, să vezi pădurea-ntreagă

cum mistuită arde şi se preschimbă-n scrum.

dar flacăra-i tresaltă în noapte mai departe

neconsumând bătrâne braţele lor slăvind

nu viaţa dinainte, ci propria-le moarte

un efemer, sălbatic, prea-timpuriu colind.

o, ce frumoasă moarte cuprins-a întreg codrul

ce mândră-napoiere a sufletului lor

de parc-această moarte le fu de-a dreptul rodul

sau dreapta-le-nflorire spre slava tuturor.

 

Advertisements

3 thoughts on “A doua primăvară (scrisă cândva, prin 2003)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s